Teoria Big Bang-ului încearcă să explice de ce Universul se extinde permanent încă de la apariția sa, și de ce pare a fi uniform în toate direcțiile.
Astronomul american Edwin Hubble a descris Universul ca fiind în continuă extindere, dând cosmologilor „o temă pentru acasă”. El pornește de la ideea că la începuturi, cu circa 13,7 miliarde de ani în urmă, Universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o așa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul „zero” acest punct a ieșit din starea lui de singularitate (încă nu se știe din ce cauză) și și-a manifestat uriașa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bang-ul, care mai continuă și în ziua de azi.
Cu toate că nu a fost niciun om în jur ca să îl audă, Big Bang-ul a creat sunet. Putem deduce scara acestor unde de sunet prin observarea micilor variații de temperatură din radiația reziduală de pe urma Big Bang-ului, numită Radiația Cosmică de Fond. Lungimile de undă ale acestora sunt măsurate în sute de mii de ani-lumină, deci „notele” sunt, de fapt, mult prea joase pentru a putea fi auzite de oameni.
Detaliile sunt destul de complicate dar, ca o estimare brută, putem calcula volumul acestor note la un nivel între 100 și 120 dB. Cu toate că acesta este pragul aproximativ de durere al urechii umane (similar cu a sta lângă o drujbă sau la 100 m de un motor cu reacție), nu este cel mai zgomotos lucru pe care l-ai putea experimenta. Se crede că erupția vulcanului Krakatoa a produs unde de sunet de aproape 180 dB, în timp ce balenele albastre „vorbesc” cu 188 dB.