Scrisoarea unei mamei care și-a pierdut fiul de 21 de ani răpus de coronavirus

O Italiancă a povesti pe o rețea de socializare tragedia prin care trece. Fiul său a fost răpus de coronavirus, ea a avut norocul să nu se contamizeze. Când a aflat vestea de la spital s-a dus fugind mâncând pământul să-și ia băiatul și să-l conducă pe ultimul drum. N-a putut. Interdictia este atât de moare încât biata mamă n-a reușit nici măcar să-i vada chipul înainte de a fi pus în sicriu și îngropat de autorități.

N-a avut parte de slujbă cu preoți, n-a avut parte de niciun obicei catolic la înmormântari, a fost îngropat ca în vremurile în care le trăim.

Scrisoarea mamei care și-a pierdut fiul răpus de coronavirus

„Dragi mei, vă scriu cu lacrimi amare și abia văd tastatura, dar vreau să vă spun povestea familiei mele. Fiul meu avea 21 de ani, visa să ajungă pilot și urma cursurile de pilotaj. Era voioi, mereu bine dispus și mă sprijinea de fiecare dată când eram amărâtă de problemele vieții.

L-am născut greu, sarcina abia am ținut-o, la doar 3 ani era să moară din cauza unei pneumonii, abia au reușit medicii să-l salveze. La 18 ani a avut un accident de mașină, moartea parcă era mereu prezenta lângă el.

Acum câteva săptămâni s-a dus voluntar să ajute persoanele izolate, să le ducă mâncare din banii lui, din forța lui, fară ca nimeni să-i ceară ceva. S-a contaminat cu cornavirus și starea sa s-a agravat fulgerător. Parcă trecerea minutul și veștile erau tot mai proaste.

A intrat la terapie intensivă, izolat, singur, așa cum ura din suflet să fie vreodată. Era cel mai mare coșmar al lui, dar dorința de a fi de folos celor care au nevoie era mai mare decât teama de pandemie.

Au urmat săptămâni în care medicii au făcut tot ce au putut și eu m-am rugat în Vatican, în genunchi, l-am rugat pe Dumnezeu sa nu mi-l ia. Era tot ce aveam. Soțul meu a murit într-o misiune din Afganistan, el era bărbatul familiei noastre mici.

L-am implorat pe Dumnezeu să mi-l lase-n viața. Nu m-a ascultat. Inițial am fost revoltată, m-am întrebat de ce un om bun ca el a trebuit să fie luat în cer. Apoi am înteles, suntem prea răi, iar în Rai poate mai e nevoie de mai mulți îngeri care să ne vegheze.

Vă rog dacă aveți persoane dragi, sfătuițile să stea în casă, să lase alergtul, sala, jocurile, ieșitul afară. Putem împreună să depășim aceasta situație.

Ma uit și acum la ușa, aștept să vină, să intre și sa-mi spună cum a fost ziua lui de zbor de instructaj. Mereu aveea grijă să îmi aducă o lalea, florile mele preferate, în orice anotimp, la orice oră făcea rost de o lalea si venea cu ea la mine. Mereu era albă, ca sufletul lui pur.

Prin geam mi-a transmis că știe că va pleca în nori acolo unde și-a dorit să zboare, mi-a spus să nu fiu tristă, că așa va fi mereu cu mine și că promite ca mă va păzi.

Văd pe internet că mulți oameni nu se tem, se îmbulzez în magazine, se duc în parcuri, își plimbă copiii și îi expun unui dușman nevăzut și neiertător.

La final mi-au pus că nu poate fi înmormântat creștinește și că statul se va ocupa de asta. Acum sunt la el la groapă. Mă uit și îl strig, în speranța că mă aude de acolo din Cer.

Va rog, daca vedeți mesajul meu, împărtășiti-l și cu alții. Enrico și-a dorit mereu să dea vești bune, acum cred ca Enrico vrea să îi fac cunoscută povestea și să nu urmați exemplul lui. Stați acasă oameni dragi. Ascultați ce spun autoritățile. Vom trece împreună peste tot”, a scris Roberta Fratelino pe o rețea de socializare.