Povestea lui Stubby, câinele-soldat

Stubby este un cățel american, care a servit drept mascotă pentru un regiment de infanterie în timpul Primului Război Mondial. Stubby, câinele-soldat, a fost primul animăluț care a primit titlul de sergent în armata Statelor Unite și a participat alături de soldați la 17 bătălii, mai bine de un an. Stubby a fost recunoscut și pentru capacitățile sale deosebite, salvând chiar viețile mai multor soldați.

Povestea lui Stubby, câinele-soldat

Stubby a fost cândva un câine al străzii, care îi vizita deseori pe soldați în timpul antrenamentelor. Acesta a atras simpatia tuturor, după ce a învățat să salute cu lăbuța. Mai târziu, soldatul Robert Conroy l-a adoptat și i-a pus și un nume reprezentativ pentru statura și coada lui.

Curând, a venit vremea ca divizia de infanterie să plece în Franţa. Pentru că se atașase de el, stăpânul său a decis să-l ia cu el, deși nu îi era permis. Acesta l-a ascuns într-o cutie cu cărbuni și l-a scos la suprafață când au ajuns la destinație. Stubby l-a cucerit chiar și pe comandant, care a acceptat să-l păstreze.

Stubby le-a salvat viața soldaților și a capturat un intrus

În urma unui accident, Stubby a fost intoxicat cu gaze toxice. De atunci, cățelul a rămas sensibil la orice miros, ceea ce avea să-l ajute mai târziu în salvarea mai multor vieți.

Divizia lui a fost ţinta unui atac matinal cu gaz. Toți soldații dormeau, deși se aflau în mare primejdie. Stubby a simțit mirosul și a început să le dea soldaților semne pentru a-i trezi, lătrând și mușcându-i.

Un alt moment de glorie pentru câinele-soldat a fost capturarea unui intrus. Când l-a văzut, Stubby a început să latre furios și să-l fugărească pe acesta. Câinele a reușit să-l doboare pe dușman și nu a oprit atacul până când soldații americani au venit la fața locului.

Eroul a murit în brațele stăpânului

„Cariera” de sergent a lui Stubby i-a provocat și suferință. Acesta a fost grav rănit în cursul unui atac cu grenade, primind un număr mare de schije în piept şi în picior. Viața lui a fost salvată după grele încercări.

În 1926, cățelul a murit în brațele stăpânului său, după ce în timpul vieții s-a bucurat de o adevărată recunoaștere chiar și din partea președinților Wilson, Harding şi Coolidge.Trupul său a fost împăiat, conservat şi expus la Institutul Smithsonian, alături de cel al porumbelului Cher Ami .