Abilități de comunicare în cuplu pentru o relație armonioasă

Cum poate comunicarea să facă diferența într-o relație de cuplu provocatoare? Comunicarea nu este un lucru de la sine înțeles sau cu care ne naștem ca fiind deja eficientă. A vorbi nu înseamnă a comunica. A comunica înseamnă a exprima și a te exprima prin mai multe mijloace: verbal, non-verbal și paraverbal. Iar atunci când ceea ce gândești sau simți nu se transpune așa cum ți-ai dori verbal, poate să apară frustrarea de a nu fi înțeles de ceilalți, poate apărea conflictul cu partenerul sau cu cei din jur.

Poate îți sunt cunoscute momentele în care în mintea ta te gândești la ceva și când vorbești, iese total altceva. Sau poate îți este cunoscută credința că ceilalți îți vor citi gândurile sau poate îți este cunoscută situația, când la furie și frustrare, îți verși nervii pe cel de lângă tine. 

În acest articol vei afla ce presupune comunicarea în relația de cuplu, cum îți influențează modul de a comunica relațiile și cum poți dobândi abilitățile care să facă diferența pentru relația de cuplu.

Ce presupune comunicarea în relația de cuplu

Comunicarea în cuplu reprezintă mai mult decât schimbul de informații, presupune exprimarea nevoilor și conectarea reală cu partenerul. Prin comunicare îți rostești dorințele, așteptările, frustrările, fricile pentru ca celălalt să te asculte, să fie prezent și să înțeleagă ce simți. Atunci când există acest transfer, relația se fundamentează pe sprijin și încredere. Comunicarea este un indicator prin care îți poți da seama dacă o relație funcționează sau nu. 

Tipuri de comunicare

• Comunicare verbală – aceasta implică folosirea cuvintelor, vorbite sau scrise, pentru a transmite un mesaj

• Comunicare non-verbală – aceasta implică utilizarea gesturilor, posturilor, expresiilor faciale, contactului vizual și altor forme de limbaj corporal pentru a comunica

• Comunicare paraverbală – este o formă a comunicării non-verbale și se referă la modul în care sunt spuse cuvintele. Include intonația, volumul, ritmul, accentul și pauzele în vorbire

Dintre ele, impactul cel mai mare îl are comunicarea non-verbală, chiar dacă cea verbală și non-verbală sunt complementare. Dacă nu suntem sinceri atunci când ne comunicăm nevoile sau gândurile, corpul o să ne trădeze. De exemplu, dacă la întrebarea „Te-am supărat?”, noi o să răspundem cu „Nu” dar în adâncul nostru ne simțim răniți, corpul va arăta asta prin: tonul vocii (vocea poate să devină mai pițigăiată sau joasă), prin privirea dezamăgită sau prin poziția corpului într-un mod diferit. Creierul va decodifica mesajul înainte să ne întrebăm noi dacă este adevărat răspunsul sau nu. 

Atenția la limbajul corpului ne poate îmbogăți cunoștințele despre cealaltă persoană. Așa ajungem să cunoaștem oamenii după voce fără să fie nevoie să-i vedem, așa ne putem da seama după sunetul și modul în care o persoană merge cine este și așa mai departe.

Cum comunicăm

Pe lângă cele 3 tipuri de comunicare de mai sus, comunicarea are 3 stiluri:

Comunicarea asertivă

Comunicarea asertivă implică exprimarea deschisă și sinceră a gândurilor, sentimentelor și nevoilor proprii, respectând în același timp drepturile și sentimentele celorlalți. Persoanele asertive își susțin punctul de vedere într-un mod calm și pozitiv, fără a fi agresive sau pasive.

Comunicarea asertivă se evidențiază prin:

• Claritate și concizie
• Respect reciproc
• Utilizarea enunțurilor la persoana întâi („Eu simt”, „Eu cred”)
• Ascultare activă și răspunsuri echilibrate
• Stabilirea de limite sănătoase și menținerea lor

De exemplu: „Am observat că de multe ori iei decizii fără să mă consulți și cred ca m-ar ajuta foarte mult să discutăm împreună înainte de a lua o hotărâre finală.”

Comunicarea asertivă pune în prim-plan soluția la problemă și nu creează o reacție care să ducă la conflict.

Comunicarea pasivă

Comunicarea pasivă implică evitarea exprimării gândurilor, sentimentelor și nevoilor proprii. Persoanele pasive tind să accepte deciziile și dorințele altora fără a-și exprima propria opinie, de teama conflictului sau a respingerii.

Comunicarea pasivă se evidențiază prin:

• Evitarea confruntărilor și a dezacordurilor
• Supunerea față de dorințele și cerințele celorlalți
• Lipsa de exprimare a sentimentelor și nevoilor proprii
• Tendința de a spune „da” când, de fapt, se dorește să se spună „nu”
• Sentimentul de frustrare și resentiment acumulat în timp

De exemplu: „Da, este în regulă să mergem acolo, deși aș fi preferat altceva.”

Comunicarea agresivă:

Comunicarea agresivă implică exprimarea gândurilor, sentimentelor și nevoilor proprii într-un mod dominant, adesea în defavoarea celorlalți. Persoanele agresive tind să impună punctul lor de vedere, fără a lua în considerare drepturile și sentimentele altora.

Comunicarea agresivă se evidențiază prin:

• Ton ridicat și limbaj dur sau ofensiv
• Întreruperea frecventă a interlocutorului
• Tendința de a da vina și de a critica
• Lipsa de respect pentru opiniile și sentimentele altora
• Dorința de a controla și domina discuția

De exemplu: „Facem așa cum spun eu, pentru că tu nu știi ce vorbești.”

Comunicarea – liant pentru conectare

Comunicarea este liantul nostru pentru conectare, iar dacă noi suntem pasivi sau agresivi în exprimarea nevoilor, ce vom exprima de fapt este lipsa de încredere în noi sau/și în cei din jur. O relație nu poate fi formată doar dintr-o singură persoană, la fel și comunicarea va avea două moduri diferite de exprimare a nevoilor. 

Comunicarea clară nu mai lasă loc ruminațiilor sau scenariilor din mintea noastră, nu mai lasă loc interpretărilor nevalidate sau resentimentelor. Dar comunicarea clară și asertivă nu va fi perfectă din prima – se învață și se îmbunătățește constant. 

La fel de importantă este ascultarea activă. Ascultarea activă presupune să oferi toată atenția de care dispui pentru a fii prezent atunci când cealaltă persoană vorbește. Este o abilitate care face comunicare mult mai ușoară. Persoana ascultată se va simți în siguranță, apreciată și nejudecată. 

Blândețea și empatia sunt încă două abilități care ajută comunicarea să unească două persoane. Nu este despre a câștiga un argument, a te gândi ce să spui mai departe sau despre a prelua controlul. Este despre sunt aici și te ascult pentru că îmi pasă de tine și de ce ai de spus. Este despre respect, reciprocitate și încredere. În prim-plan mereu se va afla binele relației, dar și autonomia fiecărui individ. 

Până acum ne-am concentrat atenția pe CUM comunicăm, mai departe vedem CE se comunică, care este mesajul pe care dorim să-l transmitem de fapt.

CE comunicăm mai exact

Comunicăm gânduri, emoții, reacții la ce ni se întâmplă. Cu toate astea, mesajul pe care îl transmitem poate avea mai multe sensuri după cum relevă Friedemann Schulz von Thun (1981) în „Modelul celor Patru Fațete ale Comunicării”. 

• Latura factuală: mesajul este bazat pe concret, pe fapte, pe dovezi
• Latura de autodezvăluire: mesajul conține informații despre emițător, cel care vorbește
• Latura relațională: mesajul conține informații despre receptor, părere despre celălalt implicat în actul comunicării
• Latura convingerii: ce vreau să te conving să faci, să crezi

Uneori mesajul ne este foarte clar, alteori mesajul care are mai multe laturi ne poate încurca. Decodarea corectă devine subiectivă – fiecare are atenția pe o anumită latură. Să fii conștient de aceste laturi te poate ajuta pe viitor să iei în considerare mai multe perspective atunci când comunici.

Cum te poate ajuta comunicarea nonviolentă

Comunicarea nonviolentă (CNV) dezvoltată de Marshall B. Rosenberg este un proces de comunicare conceput pentru a facilita schimburile de informații între indivizi. CNV pune accent pe exprimarea autentică a sentimentelor și nevoilor, precum și pe ascultarea empatică a celorlalți. 

Procesul se bazează pe patru componente esențiale:

• Observă în loc să judeci sau evaluezi

Comunică ce observi fără a adăuga o etichetă sau judecată. Observațiile sunt de regulă factuale și neutre. 

În loc de: „Iar ai întârziat (dat ochii peste cap)”, încearcă „Am observat că a fost destul de aglomerat în oraș, este acesta motivul pentru care ai întârziat?”

• Sentimentele nu sunt gânduri

Analizează modul în care te simți și transmite emoția așa cum e. 

În loc de: „Știam că o să întârzii… așa faci mereu”, încearcă „M-am întristat pentru că nu te-am văzut când am ajuns și m-am enervat și pentru cele 30 de minute de așteptare.”

• Exprimă-ți clar nevoia

Încearcă să comunici cât mai devreme nevoia în conversație: „Am nevoie de un mesaj prin care să mă anunți că vei întârzia.” 

• Cere ce ai nevoie clar, deschis 

Important este să fie realizabile, realiste și formulate ca o dorință, nu ca o obligație.

Încearcă să comunici: „Din acest motiv, te rog, ca data viitoare să mă anunți dacă întârzii. Îți mulțumesc!”

Tot încerc, dar nu reușesc 

Comunicare nu este ușoară – este aproape la fel de complexă ca oamenii. Comunicarea și relațiile nu pot exista una fără alta dacă relația vrei să fie una armonioasă. E normal ca la început să nu știi de unde să-o apuci. Este normal, schimbarea necesită timp, resurse, efort și implicare. 

Nu ezita să ceri ajutorul de la un specialist atunci când începi să te schimbi. Psihoterapia de cuplu poate fi o variantă eficientă prin care ambii parteneri să lucreze în același timp și la același scop. Iar psihoterapia individuală te poate ajuta să mergi și mai departe cu descoperirea propriei tale vieți. 

Nu uita! Comunicarea se învață și este un proces în care ambele persoane învață și se influențează. Important este să fii asertiv, clar, empatic și atent la mesaj.