Luni, 26 octombrie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, una dintre cele mai importante sărbători ale toamnei, marcată cu cruce roșie în calendar. În funcție de zonă, românii îi spun Sfântul Dumitru, Sfântul Dimitrie sau, în popor, Sâmedru.
Ziua vine cu un întreg set de obiceiuri și credințe moștenite din vechime, multe legate de viața la sat și de sfârșitul anului pastoral. Iată ce spune tradiția că nu e bine să faci și ce obiceiuri se mai păstrează astăzi.
Cine a fost Sfântul Dimitrie
Sfântul Dimitrie a trăit în secolele III–IV, în Tesalonic, și a fost un ofițer roman care a refuzat să renunțe la credința creștină. A fost ucis în timpul persecuțiilor împăratului Maximian. Este numit „Izvorâtorul de Mir” pentru că, potrivit tradiției creștine, din mormântul lui a izvorât mir cu putere tămăduitoare.
Atenție la o confuzie frecventă: Sfântul Dimitrie cel Nou, ale cărui moaște se află la Catedrala Patriarhală și care este ocrotitorul Bucureștilor, se sărbătorește a doua zi, pe 27 octombrie.
Ce nu e bine să faci de Sfântul Dumitru
Tradiția populară păstrează mai multe interdicții pentru această zi. Ele țin de credințele de la sat, nu de învățătura Bisericii, dar mulți români încă le respectă:
- Nu se dă nimic cu împrumut din casă, nici bani, nici foc, nici sare. Bătrânii credeau că, odată cu lucrurile date, pleacă și norocul gospodăriei pentru tot anul.
- Nu se fac treburi grele în gospodărie: spălatul, cusutul, torsul sau curățenia mare se amână, ca în orice zi de sărbătoare.
- Nu se ceartă nimeni în familie. Se spunea că certurile de Sâmedru aduc neînțelegeri până la primăvară.
- Nu se aruncă resturile de mâncare sau gunoiul din casă în ziua sărbătorii, ca să nu „arunci” belșugul.
- Ciobanii nu porneau la drum cu turmele fără să-și fi încheiat socotelile cu proprietarii oilor.
Sâmedru, ziua care împarte anul în două
În calendarul popular, anul era împărțit în două mari anotimpuri: de la Sângeorz, pe 23 aprilie, la Sâmedru, pe 26 octombrie, era „vara” pastorală, iar de la Sâmedru la Sângeorz, „iarna”. Sfântul Dumitru marca, astfel, sfârșitul anului pastoral.
În această perioadă, ciobanii coborau cu oile de la munte, turmele se împărțeau între proprietari, iar ciobanii își primeau plata pentru vara petrecută la stână. Tot acum se încheiau înțelegerile cu argații și se făceau socotelile pe anul agricol.
Focul lui Sâmedru și alte obiceiuri
În unele zone ale Transilvaniei, în ajunul sărbătorii se aprinde „focul lui Sâmedru”. Copiii și tinerii strâng lemne și frunze uscate, fac un foc mare pe dealuri sau în mijlocul satului și sar peste el. Obiceiul era considerat un ritual de purificare și de protecție pentru oameni și animale în anotimpul rece.
Se spune, de asemenea, că vremea din ziua de Sfântul Dumitru arată cum va fi iarna, iar zilele calde și însorite de la sfârșitul lui octombrie sunt numite, în popor, „vara lui Sâmedru”.
Ce spune Biserica despre superstiții
Preoții amintesc, în fiecare an, că interdicțiile de acest fel sunt superstiții populare, nu reguli religioase. Pentru credincioși, sărbătoarea înseamnă participarea la slujbă, rugăciune, faptele bune și ajutorarea celor în nevoie.
Cine își serbează onomastica
De Sfântul Dumitru își serbează ziua numelui cei care poartă numele Dumitru, Dumitra, Dimitrie, Dumitrița, Mitică, Mitruț sau Demetra, dar și numeroase variante derivate. Este una dintre cele mai importante zile onomastice din calendarul românesc.