Vine un val de scumpiri! Impactul OUG 114 asupra omului de rand si a buzunarului sau

Masurile decise de Guvern prin OUG 114 nu numai ca nu vor aduce niciun beneficiu consumatorilor, fie ei de energie, comunicatii sau produse bancare, dar va duce rapid la scumpiri semnificative si la mari dezechilibre pe piata, tot in detrimentul consumatorului, afirma prof. univ. dr. Cristian Paun (ASE).

Prof. Paun a detaliat pentru Ziare.com efectele concrete, la nivelul omului de rand, ale acestor dezechilibre si a avertizat ca nota de plata pentru depunctarea Romaniei de catre agentiile de rating se va ridica la minimum 300 de milioane de euro pe an: „platim deja, pe fondul unei credibilitati externe in prabusire, un cost mai mare decat cea mai problematica tara a UE – Grecia”.

„Este clar ca bugetul este irealist si construit pe lucruri care nu mai sunt conforme cu realitatea – crestere economica fantasmagorica, inflatie care clar nu va fi atat de mica, curs de schimb demult depasit ca valoare. Vorbim de neseriozitate pe toate planurile. Guvernul actual da semne clare de oboseala”, spune prof. Cristian Paun.

Sa zicem ca sunt un roman care lucreaza intr-o firma medie, am salariu mediu, am rate la banca, doi copii la scoala, o masina. Si nu inteleg nimic din ce se intampla. Unii spun ca imi vor reduce rata la banca si voi plati mai putin pentru utilitati, altii imi spun ca imi va merge mai rau. Pe cine sa cred?

Orice carte de economie spune ca, daca vrei sa imbunatatesti pretul sau calitatea unui bun sau serviciu, iar electricitatea, gazul, serviciile bancare nu fac exceptie, trebuie sa lucrezi la conditiile de piata. Adica sa reduci barierele de intrare pe piata, sa stimulezi concurenta, sa stimulezi diversitatea de optiuni pentru consumator.

Adevarata protectie a consumatorului pe aceste lucruri ar trebui sa puna accent si nu pe plafonari sau supra-taxari. Acestea au efecte contrare. Nu duc la scadere de pret sau imbunatatire de calitate, ci le vor inrautati. In foarte scurt timp.

De ce nu ar fi buna pentru mine plafonarea pretului la gaze? Ea avantajeaza consumatorul.

Chipurile! Ce uita sa spuna cei care propun plafonari de pret? Ca atunci cand actionam in piata suntem si producator, si consumatori. Inainte de a fi consumatori, suntem producatori. Toti cei implicati in productia de gaze vor fi loviti si, implicit, vor consuma mai putin.

In al doilea rand, plafonarea este arbitrara. Este scoasa din pix si rupta de conditiile de piata. Pretul este cel mai important element al economiei. El comunica informatii fundamentale pentru ambii actori implicati in schimb: producatorii de gaze si consumatorii de gaze. Arata permanent situatia echilibrului sau dezechilibrului dintre oferta de gaze si cererea de gaze. In momentul in care statul plafoneaza pretul altereaza aceasta informatie.

Plafonarea facuta de politicieni va lua, aproape intotdeauna, partea consumatorilor punand in carca producatorilor cea mai mare parte a problemei. Motivul este lesne de inteles: consumatorii sunt mai multi, aduc mai multe voturi.

Plafonarea muta, tot arbitrar, niste costuri dintr-o industrie (de ingrasaminte chimice, de exemplu) in alta industrie (de gaze) . Avantajeaza, arbitrar, pe unii in dauna altora. Din nou, problematica pe termen lung.

Consecinta acestei plafonari este evidenta: producatorii vor parasi pietele in care pretul este stabilit din pix, fara legatura directa cu realitatea din piata. In final, prin retragerea producatorilor, importurile cresc, deci si dependenta de exterior, preturile vor creste. Cum gazul este materie prima in energie si industrie, alte preturi vor urma aceeasi tendinta.

De ce nu ar fi bine pentru mine ca bancile sa fie sa sanctionate daca ridica nivelul ROBOR?

Pretul creste in functie de echilibrul sau dezechilibrul dintre cererea de capital si oferta de capital. Aici vorbim de un pret al lichiditatii bancare. Bancile raman fara lichiditate atunci cand oamenii isi retrag depozitele sau cand cererea de finantare depaseste nivelul economisirii.

Statul vine sa supra-taxeze bancile pentru astfel de situatii. Adica taxeaza, de exemplu, cazul in care dobanda creste, pentru ca el intra pe piata bancara si cere mai multe credite pentru ca are deficite in crestere, caz in care dobanda creste.

Sau vine sa supra-taxeze situatia in care oamenii isi retrag depozitele din banci ca sa investeasca direct in titlurile statului, caz in care dobanda creste.

O aberatie! Masura frizeaza cea mai elementara logica economica. Bancile vor pune aceasta taxa, daca Guvernul va insista cu ea, in comisioane.

Dar daca ratele mele sunt in valuta, la ce ma pot astepta?

Indiferent daca vorbim de credite sau depozite in valuta sau lei, operatiunile cu bancile vor deveni mai scumpe. Si pentru persoane fizice si pentru persoane juridice. Va fi foarte greu, mai ales pentru persoanele juridice, sa nu lucreze cu bancile. Asa ca vor plati, la randul lor, aceste taxe, si vor incerca sa le transfere apoi in pretul tuturor bunurilor si serviciilor. Foarte rapid.

Taxarea afecteaza deopotriva calitatea serviciilor si pretul acestora. In proportii variabile. Dar este prezenta in asa ceva. Mai ales cand vorbim de servicii sau bunuri la care vei renunta cu mare greutate. Cand statul te obliga, din considerente de evaziune fiscala, sa operezi totul prin banci, firmele vor putea greu evita aceste costuri. Si apoi noi, consumatorii.

Cu ce ma afecteaza pe mine ca gigantii din telecomunicatii sa plateasca mai mult la buget?

Citește mai mult