Căţeluşa găsită la pieptul Cristinei Ţopescu are acum stăpân. "Este fetița mamii"
La aproape o lună de când și-a pierdut tatăl, Cristina Țopescu găsește puterea să zâmbească din nou. Prezentatoarea TV a avut o relație deosebită cu tatăl său, iar pierderea a fost foarte grea pentru aceasta.
Peste două zile se împlinește o lună de când Cristian Țopescu nu mai este printre noi, iar Cristina regretă foarte mult un lucru. Tatăl său nu a putut vedea performanța extraordinară a Simonei Halep, atunci când a câștigat turneul de la Roland Garros. Vedeta este convinsă de faptul că tatăl său s-ar fi bucurat foarte mult.
Citește și: Declarațile emoționante ale Cristinei Țopescu despre tatăl ei: Eu sufeream puțin, pentru că…
Cristina Ţopescu şi-a adus aminte încă o dată de felul în care tatăl său comenta fiecare meci şi a ţinut să amintească trăirile sale odată cu victoria Simonei Halep.
„Încă nu realizez două lucruri, unul care mă doare cumplit, că tatăl meu nu mai e. Și un altul care m-a făcut să mă simt fericită, că Simona şi-a împlinit visul. Cum se amestecă sentimentele şi în ce mod ciudat. Ce s-ar mai fi bucurat tatăl meu să o vadă pe Simo câştigând Roland Garros-ul”, a scris Cristina Ţopescu pe Facebook.
Regretatul comentator sportiv Cristian Țopescu s-a stins din viață la data de 15 mai 2018, în secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Elias.
Citește și: De ce boală cumplită suferea Cristian Țopescu. Familia a ținut totul secret
Mulți dintre cunoscuții acestuia și-au exprimat regretul pierderii lui și fiecare i-au adus câte un omagiu, atât în social media cât și în declarații pe care le fac despre viața minunată a acestuia, despre corectitudinea lui ca persoană și nu în ultimul rând cât de mult o să le lipească prezența lui.
Un exemplu bun de omagiu adus este chiar fiica acestuia, Crisina Țopescu, care a postat mai multe mesaje emoționante pe contul personal de Facebook.
”Stiti, zilele si noptile astea am stat numai pe net, pe youtube, sa-l vad si sa-l tot revad pe tatal meu, sa-l ascult. Nu simt ca a plecat in mod definitiv, nu procesez inca.
Ieri dimineata m-am trezit cu un sentiment cumplit de neputinta ca vineri am plecat de la cimitir si l-am lasat acolo singur, in pamant. Iar acum simt ca tot creste in mine inca un sentiment.
Printre ultimele cuvinte pe care mi le-a spus, cand inca mai putea vorbi, au fost : “Nu te lasa!” Stia ca, desi el, introvertit, iar eu opusul lui din acest punct de vedere, ceva i-a iesit cu mine, ca om: mi-a transmis niste principii de viata (stiu, suna pretentios), niste convingeri, credinte, pe care avea linistea ca le-am asimilat usor, pentru ca aici eram la fel. Citește continuarea AICI.
Acest site foloseste cookies.
Read More