Calendar Ortodox 12 iunie 2021. Serbăm Sfântul celor Slabi, care le redă puterea

Calendarul Ortodox din 12 iunie 2021, aduce o sâmbătă care-l pomenește pe Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare. Nu este sărbătoare cu cruce roșie sau neagră, dar este o zi important pentru cei slabi și nepăstuiți. Sfântul Onufrie îi ocrotește.

Viața Sfântului serbat în 12 iunie 2021 în Calendarul Ortodox

Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în jurul anilor 350-400, în pustiul Egiptului. S-a născut că rod al rugăciunilor părinților sai. După ce a primit botezul, a fost dus de tatăl sau la o mănăstire, pentru a creste potrivit voii lui Dumnezeu. Mai tărziu, Sfântul Onufrie părăsește mănăstirea și merge în desert. Călăuzit de un înger, ajunge la Ieremia, un bătrân sihastru.

Acesta l-a învățat ce înseamnă viață în singurătate. După câteva zile, l-a condus la o peștera și i-a spus că acela este locul în care trebuie să se nevoiască. Bătrânul a continuat să-l viziteze o singura data pe an, până când a trecut la cele veșnice. De la moartea acestuia, Onufrie a rămas fară nicio prezenta omeneasca.

Timp de 70 de ani, a indurat arșiță zilei, frigul nopții, luptandu-se neîncetat cu demonii și cu neputințele firii. După lupte amarnice purtate cu demonii tuturor ispitelor, și după ce inima lui s-a întărit desăvârșit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine pentru hrana lui.

În afara de aceasta, prin marea purtare de grija a lui Dumnezeu, lângă chilia lui a crescut un palmier care rodea curmale din belșug, și a început să izvorască și un fir bun de apa dulce, din care își putea potoli setea. „Dar cu toate acestea”, a zis Marele Onufrie, „eu cel mai mult mă hrănesc și îmi astâmpăr setea cu cuvintele cele dulci ale lui Dumnezeu”.

După acești ani, Cuviosul Pafnutie cel Mare merge călăuzit de înger prin desert, vreme de patruzeci de zile fară hrana și ajunge la peștera Cuviosului Onufrie. Întrebat de Pafnutie cum s-a împărtășit în tot acest timp petrecut în pustie, Cuviosul Onufrie a răspuns că în fiecare duminica, un înger al Domnului aducea fiecărui pustnic Trupul și Sângele Domnului.

Au petrecut țoață noaptea în rugăciune, iar în zorii zilei, bătrânul Onufrie i-a descoperit Sfanțului Pafnutie că Dumnezeu l-a călăuzit până la peștera să, pentru a-i îngropă trupul, căci venise vremea să treacă la cele veșnice. În pragul morții sale i-a spus lui Pafnutie: „Lepădând țoață grija lumeasca pentru a ne dărui lui Dumnezeu, nu mai simțim nici foame, nici sete, nici vreo alta slăbiciune.

Și atunci când unul dintre noi dorește cu nostalgie să revadă oamenii, îngerii îl duc, prin mijlocirea vedeniei, în rai, unde se vede atât de pătruns de lumina dumnezeiasca, încât uita de toate greutățile sale și se întoarce cu mult mai mare putere la asceza să“. După aceste cuvinte, Cuviosul Onufrie s-a întins pe pământ și a murit.

Mormântul sau a fost săpat de doi lei. Îngropând cu cinste trupul Sfanțului Onufrie, Avva Pafnutie s-a întors la Mănăstirea lui și le-a descoperit și celorlalți frați, viață minunata a acestui mare sfanț. Pentru că și-a petrecut aproape întreagă viață în pustiul Egiptului, a rămas în istora Bisericii drept pilda a sihaștrilor.