Sfântul David tradiții și obiceiuri, ce este bine să faci pentru

Sfantul Cuvios David este sarbatorit pe 26 iunie. S-a nascut in Tesalonic si a trait in secolul al VI lea. Sfantul Cuvios David s-a calugarit de tanar in Manastirea „Sfintilor Mucenici Teodor si Mercurie”. Dupa un timp si-a facut din creanga unui migdal loc de pustnicie. Aici va indura ploile, zapezile, caldura si alte stramtorari cu multa rabdare timp de trei ani, pana cand ingerul Domnului ii va cere sa se nevoiasca intr-o chilie. Pentru viata sa curata a primit darul de izgoni pe diavoli si de a vindeca pe bolnavi.

Biserica Sfantul David este situata pe strada Sfanta Sofia din Tesalonic, in cartierul Epimenidou (Kastra). Acest locas de cult este tot ceea ce s-a mai pastrat din cel mai vechi asezamant monahal din acest oras, Manastirea Prorocului Zaharia sau Manastirea Latomu (a taietorilor de piatra – de la resursele de piatara existente in zona).

Aceasta biserica este renumita in intreaga lume crestina pentru mozaicul pe care il pastreaza, unul dintre cele mai vechi in oras, ce infatiseaza viziunea Prorocului Iezechiel in care apar simbolurile celor patru Evanghelisti. Amintim faptul ca incepand cu anul 1921 aceast locas de cult a fost inchinat Sfantului David din Tesalonic desi nu are nicio legatura istorica cu viata sfantului.

Potrivit traditiei, Teodora fiica imparatului Roman Galeriu Maximian (305-311) ar fi ordonat ca pe acest loc sa fie construita o baie romana, pentru ca ea sa-si poata exercita in secret credinta crestina in acest loc. Tot ea ar fi ordonat ca edificiul sa fie decorat cu un mozai al lui Hristos. Inca din acea perioada mozaicul a fost insa acoperit cu o piele de bivol, pentru a nu fi vazut de tatal ei, care era ostil crestinismului. In timpul perioadei iconoclaste (726-843) pe acest loc a fost construita o manastire inchinata Prorocului Zaharia. In toata aceasta perioada mozaicul ar fi ramas ascuns. In urma unui cutremur petrecut intre anii 813-820, se pare ca mozaicul Hristos a fost descoperit. Astfel manastirea a fost inchinata Mantuitorului Hristos.

Informatia provenind din „traditie” impreuna cu informatiile de natura arheologica indica faptul ca biserica a fost construita pe ruinele unei bai romane, la sfarsitul secolului al V-lea, in calitate de catolicon al Manastirii inchinate initial Prorocului Zaharia. Planul locasului era in forma de cruge greaca inscrisa cu o absida semicirculara la capatul estic. Tot in aceeasi perioada altarul a fost decorat cu mozaic si picturi in fresca.

La jumatatea secolului al XII-lea biserica a fost restaurata si redecorata cu fresce de inalta tinuta artistica specifice artei din perioada comnenilor. Dintre acestea s-au mai pastrat frgmente din scenele ce infatiseaza Nasterea Domnului, Botezul, Intampinarea Domnului si Schimbarea la Fata. De asemenea, s-au pastrat si fragmenete de fresca datand din secolul al XIV-lea.

In timpul perioadei otomane, posibil incepand cu secolul al XVI-lea, biserica a fost trasnformata in moschee, primind numele Suluca Camii (Moschea Apei), dupa un izvor aflat in apropiere. Cu aceasta ocazie partea de vest a fost demolata iar acoperisul schimbat, iar in interior zidurile au fost zugravite.

Mozaicul – unul dintre cele mai reprezentative exemple ale artei crestine timpurii – infatiseaza viziunea lui Iezechel, o teofanie simbolizand triumful lui Hristos. Mozaicul se gaseste in conca absidei. Din punct de vedere stilistic acesta reflecta traditia artistica greco-romana.

Hristos apare asezat pe un curcubeu, inconjurat de aureola, intre simbolurile celor patru evanghelisti. Tanar, fara barba, invesmantat in purpura, asa cum trebuie sa fie Stapanul lumii, el ridica mana dreapta dupa gestul oratorului antic si tine in mana stinga un volumen desfasurat, cu un text inspirat din doua versete ale lui Isaia (XXV, 9-10). Dedesubt, un damb din care izvorasc „cele patru fluvii” ale Raiului este inconjurat de raul Iordan.

Identitatea celor doua personaje care incadreaza scena este nesigura: cel din stanga sta incovoiat si tine amandoua mainile ridicate in semn de mirare; cel din dreapta este asezat intr-o atitudine mai calma. Despre primul s-a crezut mai degraba ca ar fi Iezechiel si nu Isaia, iar al doilea Avacum sau Zaharia, patronul capelei.

Comparatia intre acest mozaic si acela din biserica Santa Pudenziana de la Roma (inceputul secolului al V-lea) arata in ce fel Rasaritul bizantin si Apusul latin au elaborat imagini deosebite ale maretiei divine, care reprezenta si intr-o parte si in cealalta tema privilegiata a absidei.

Subiectele sunt extrase din descrierile lasate de proroci in Vechiul Testament (Iezechiel si 15 Isaia) si in Apocalipsa. Dar chipul lui Hristos mai pastreaza inca ceva din prospetimea si farmecul modelelor elenistice. Totusi el a capatat un aer nou de gravitate concentrata, pur bizantina, care ne indeamna sa credem ca este vorba despre o opera mai recenta decat Bunul Pastor din mausoleul Gallei Placidia de la Ravenna, cu care se inrudeste sub mai multe aspecte.

In 1921 monumentul a fost restituit Bisericii Ortodoxe si inchinat Sfantului David din Tesalonic. Faimosul mozaicul a fost descoperit in 1927 iar picturile murale in 1972-1975. Dupa cutremurul din 1978 in biserica au avut loc ample lucrari de restaurare si conservare.