Spiritualitate

Superstiții de Sfântul Andrei. Ce să nu faci în această zi ca să nu te îmbolnăvești

Superstiții de Sfântul Andrei. 30 noiembrie este o dată foarte importantă în Calendarul Creștin Ortodox. Sărbătoarea Sfântului Andrei vine la pachet cu o serie de tradiții și superstiții pentru români, pe care mulți dintre ei încă le respectă. Aflați în cele ce urmează ce este bine să nu faceți în ziua de Sfântul Andrei ca să vă fie bine în anul care vine.

Ce să nu faci în ziua de Sfântul Andrei

Sărbătoarea Sfântului Andrei este una dintre cele mai mari sărbători ale românilor. Din cele mai vechi timpuri, în jurul datei de 30 noiembrie au fost o serie de tradiții și superstiții pe care unii le mai respectă și acum.

În primul rând, de Sfântul Andrei nu se lucrează, nici în casă, nici în gospodărie, pentru că altfel se spune că te vei îmbolnăvi. Este indicat ca această zi să fie petrecută în sânul familie, dimineață la biserică și la cimitir unde se face pomenirea morților.

Se spune că în noaptea de 30 noiembrie spiritele ies în lume, iar oamenii se apără de ele punând usturoi la ferestre și în tocul ușilor.

De asemenea, pentru ca spiritele morților să nu intre în casă, gospodinele golesc cenușa din sobe și întorc cu gura în jos toate cănile și oalele din bucătărie.

Ziua Sfântului Andrei mai este numită  și Ziua Lupului. În tradiția populară se spune că lupii coboară din munte și se adună în haite de câte doisprezece. Pe 30 noiembrie, oamenii se fereau a rosti numele acestor animale, astfel încât să nu se întâlnească cu ei în următorul an.

Pe 30 noiembrie, conform spuselor din bătrâni, femeile nu au voie să se pieptene și nici să coasă pentru a nu le merge rău în anul care vine.

Se spune că în Ajun de Sfântul Andrei, lupii încep să vorbească cu voce de om, iar cel care este mușcat de lup în această zi, va deveni vârcolac.

Există o tradiție și pentru fetele nemăritate care își doresc să-și găsească pe cineva. Ele trebuie să își pună busuioc sub pernă ca să îl viseze pe cel care le va fi pereche.

Share
Scris de
Emanuela Ursu

Acest site foloseste cookies.

Read More