Poezia lui George Burcea pentru România. Versurile emoționante scrise de iubitul Andreei Bălan

Poezia lui George Burcea pentru România, postată pe pagina sa de socializare în urmă cu câteva minute. Iubitul Andreei Bălan a dedicat țării noastre versuri pline de emoție.

„Am scris câteva versuri. Sunt fierbinti – La fel ca lacrimile sutelor de mii de romani care au iesit in strada si nu numai.”, a scris George Burcea la descrierea fotografiei.

Poezia lui George Burcea pentru România

„Mã doare, Românie,
Când vãd cum furã-ntr-una
Bucatã cu bucatã
Din tine si din noi
Ah, de-ar veni iar Tepes
Sã-i scarpine sub barbã
Sau Stefan, nemilosul,
Sã-i taie ca pe boi.
S-a rãzvrãtit multimea
Iesit-au toti din case
Si strigã cu putere
,, Copiii s-au trezit!
Vrem tarã mai curatã
Si conturi mult mai grase
Din buzunarul vostru
Banditi nenorociti.
Tot banul nostru este,
Tot noi vi l-am muncit
Paduchii sa va mance
Si viermii
Negresit.”
Când prindem fire-n barbã
Visãm doar la plecare
Cã-i greu, iar România,
Se duce tot mai jos.
Ne-au mai ramas
Speranta, iubirea si credinta
Desi nici ea nu este
Nimic din ce a fost.
…………………………..
Noi nu vrem altã tarã,
Nu vrem sã ne mutãm,
Avem parinti si rude
Cum sa le abandonãm?
Am frati, nepoti si fiice,
Iar fiul e pe drum
Nu vreau sã-i arãt tara
Pe laptop sau album.
Vreo 28 de ani
Ati tot furat poporul,
Dar oare cât aveti
De gând sã-l mai furati?
Se pare cã la voi
E fermecat ulciorul,
Aveti cam multe rude
Si câte 10 frati.
Stiu, toata lumea furã,
De asta suntem noi,
Codasii Europei,
Depozit de gunoi.
Priviti putin bãtrânii
Cum viata-si duc cu greu
Nici pâine cu parizer
Nu-si pot lua cu-n leu.
Promiteti pensii mari
Salarii atractive
Si-o Romanie bunã…
Dar numai voi aveti –
Active,
Conturi grase,
Terenuri in Pipera
Si poate zeci de case.
Când puneti oare capul
Pe pernã, la culcare,
Vã mustrã constiinta?
Sau inima, vã doare?
Când dati contracte grase
Firmelor sotiei,
Când spaga e mai mare
Ca pib-ul României,
Când arde tineretul
La propriu, din pãcate,
Când scolile-s ruginã
Sau înghetate toate,
Când lumea plânge-ntr-una
Cã saracia-i mare,
Când cei ce vin din urmã
Nu au nici o scapare…
Vã mustrã constiinta?
Sau inima, vã doare?”