Stela Popescu s-a stins din viață joi, iar actrița a fost condusă duminică pe ultimul drum. Decesul ei a îndoliat întreaga Românie, iar după moartea ei au început să apară tot mai multe mărturii cutremurătoare ale acesteia.
Unele dintre ele se referă la unele vise asemănătoare unor premoniții. Într-un interviu acordat celor de la Jurnalul Național, marea actriță spunea că a a avut trei vise îngrozitoare înainte ca mama ei să moară.
„Înainte de a muri mama am avut trei vise care parcă m-au anunţat. Trei vise îngrozitoare. Mama avea cancer la sân şi o dată am visat-o goală… cădea într-un puţ.
Am tras-o de mână şi, e adevărat, a mai trăit trei ani. Am visat-o într-o piaţă rece, unde vindea ficat şi, la scurt timp, a făcut metastaza la ficat”, spunea Stela Popescu.
„Cu trei săptămâni înainte de a muri – eu trebuia să plec în Israel, la o nuntă, împreună cu Arşinel – sărăcuţa mi-a spus: „Nu pleca nicăieri în turneu, că-mi trebuie paşaportul, pentru că plec în Canada”.
Iar eu i-am spus: „Păi ce, nu-ţi poţi scoate singură paşaport?”, a mai spus actriţa.
„După două săptămâni s-a dus. Foarte interesant… dar eu cred că asta m-a obsedat pe mine. Era bolnavă de trei ani, trăgeam de ea tot timpul şi ea-mi spunea:
„Fata asta nu mă lasă să mor. Nu mă lasă să mor!”. Ar fi trebuit să cred după aceea în toate astea, dar nu vreau. Nu vreau!”, a mai povestit Stela Popescu.
Stela Popescu s-a născut pe 21 decembrie 1935, în Orhei – pe atunci, România – într-o familie de învăţători de sat. Aceasta a fost, însă, neşansa. Căci odată cu venirea războiului mondial, tatăl său a fost deportat de către sovietici, cu vina de a fi fost intelectual, carevasăzică, duşman de clasă.
S-a întâmplat aşa: „Aveam 5 ani. Tata a fost deportat în Siberia în 1940. Ruşii au avut un sistem foarte inteligent de a ocupa Basarabia. Au luat într-o noapte tot ce era intelectual, bărbaţi în special, şi i-au dus direct, în vagoane, în Vladivostok.
Tata a scris 18 ani şi n-am primit nicio scrisoare de la el. Toate scrisorile se adunau de către autorităţi şi le dădeau foc în apropiere, într-un şanţ. Pe el l-au dus la capătul pământului, în Siberia. Le-au dat conserve şi topoare şi le-au zis să-şi facă barăci.
Stomacul tatei era ca fierul când l-am reîntâlnit, de la atâtea lemne tăiate. A mâncat rădăcini de copaci, a scăpat cu viaţă, deşi se omorau între ei“, povestea Stela Popescu într-un interviu acordat reporterilor „Weekend Adevărul“, în 2012.
Aşadar, a fost nevoită să crească departe de tatăl său. Stela şi mama sa s-au mutat în România, unde mama a primit casă şi loc de muncă, printr-un decret dat de Ion Antonescu pentru basarabeni. Au lăsat totul în urmă şi au luat-o de la capăt, cu un geamantan în care aveau numai două linguri, două furculiţe, feţe de pernă şi câteva hăinuţe.
„Tata a scris 18 ani şi n-am primit nicio scrisoare de la el. Toate scrisorile se adunau de către autorităţi şi le dădeau foc în apropiere, într-un şanţ. Pe el l-au dus la capătul pământului, în Siberia. Le-au dat conserve şi topoare şi le-au zis să-şi facă barăci.”
Stela Popescu păstra o amintire aparte cu mama, pe care o relata cu multă teatralitate: „Eram la grădiniţă, în satul în care m-am şi născut, Slobozia Hodorogea. În jur era zăpadă, erau câini pe stradă… Mama: «Ti duci la grădiniţî!». 6 ani aveam. Eu: «Nu, că-i zăpadă».
M-a luat de o aripă şi m-a dus direct la grădiniţă, unde era numai educatoarea. Nimeni nu adusese copiii. Învăţătoarea i-a zis mamei că-i nebună. «S-învieţe că e diminiaţă şî ia trebui să se ducă la grădiniţî!» Şi-mi aduc aminte că în ziua aia am învăţat să fac pe hârtie un pui.
Mi-a desenat învăţătoarea un pui pe carton. Am spart un ou, am pus albuş pe hârtie, pe post de lipici, am adăugat nişte mălai şi a ieşit un puişor splendid. I-am adăugat un ochi albastru şi ciocul roşu. Deci ziua aia n-am s-o uit niciodată“.
Citește și: Cum îşi dorea să moară Stela Popescu
Citește și: Raport OFICIAL despre moartea Stelei Popescu! Medicii legişti au încheiat autopsia
Acest articol a fost actualizat la: 2017-11-24T18:47:12+02:00 18:47
Acest site foloseste cookies.
Read More