Teo Trandafir: Mai trebuie sa traiesc 6 ani

Realizatoarea TV Teo Trandafir spune într-un interviu acordat MEDIAFAX că româncele sunt cosmopolite şi mai aproape de valorile vestice, precizând însă că nicio femeie nu se simte cu adevărat împlinită.

Teo Trandafir vorbeşte în interviul acordat MEDIAFAX cu prilejul zilei de 8 martie despre trăsăturile care definesc femeile românce, despre femeile pe care le admiră, dar şi despre principala trăsătură care o defineşte ca femeie.

Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de Teo Trandafir:

Reporter: Cum aţi descrie femeia în trei cuvinte?

Teo Trandafir: Femeia trebuie să fie consecventă ei, trebuie să fie fragilă cu limite şi trebuie să fie rezonabilă. Femeia este cea care după părerea mea aduce un pic de echilibru în familie, este cea care în momentul în care bărbatul ei, dacă e într-adevăr bărbatul ei, este într-o situaţie dificilă, este cea care înţelege şi susţine. Este cea care încearcă la rândul ei să îşi creeze şi să-şi clădească o carieră proprie, fără să îi incomodeze, pentru că bărbaţii, în ciuda forţei lor, sunt un pic orgolioşi când este vorba despre carierele noastre. Ar trebui ca ele să fie delicat impuse în familie.

Rep.: Dar româncele? Cum le-aţi descrie?

T. T.: Româncele de acum 50 de ani mergeau pe sistemul dacă nu bea şi nu mă bate e bine sau chiar dacă mă bate, mai dau o tură de casă şi voi vedea cum voi face. Acuma mi se pare că sunt mult mai cosmopolite şi mai aproape de valorile vestice.

Rep.: Care este principala trăsătură care vă defineşte ca femeie?

T. T.: Disperarea. Sunt un om disperat.

Rep.: În ce sens, de ce spuneţi asta?

T. T.: Sunt mamă singură a unui copil foarte mişto. Şi la mine miza e uriaşă. Eu trebuie neapărat să mai trăiesc şase ani, chestie la care nu toată lumea se gândeşte. La mine este obligatoriu să trăiesc şase ani de acum încolo. Obligatoriu. Să mai trebuiască să trăieşti şase ani este destul de complicat. Oamenii se gândesc în general: „Am tot timpul din lume”. Eu mă gândesc: „Dă Doamne’ să mai am şase ani!”.

Rep.: Credeţi că disperarea este un sentiment al tuturor femeilor din România?

T. T.: Pe mine m-aţi întrebat cum sunt eu, eu ştiu că disperarea în fund mă-npunge, eu tot fug, da’ ea m-ajunge. Şi atunci, trăiesc guvernată de acest sentiment de foarte mulţi ani, m-am obişnuit cu el ca măgarul cu scânteia şi nici nu ştiu dacă mi-ar trece disperarea, dacă nu m-aş decoagula cumva.

Rep.: Aţi avut vreodată dificultăţi în viaţă sau în carieră doar pentru că sunteţi femeie?

T. T.: Nu. Niciodată. Poate doar în politică. Ăia după ce că sunt mulţi, după ce că sunt cum sunt – unul dintre cei care ne conduc, de exemplu, îi spunea unei prietene, îi răspundea la întrebarea „Ce grupă sanguină ai?”. Politicianul răspunde: „Nu ştiu, acum şase luni când mi-am făcut ultima oară aveam A2, dar trebuie să repet ca să văd dacă…”. Ăştia ne conduc. Slavă cerului în proporţie de 90% sunt bărbaţi. Dacă eşti femeie, este bine să nu insişti.

Citeste mai mult peRevista TEO