Dragobete – 24 februarie. Ziua Îndrăgostiților autohtonă, Dragobetele, este celebrat anual în data de 24 februarie. Această sărbătoare populară este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri din popor.
Chiar dacă tradiţiile populare nu mai sunt păstrate aşa cum erau odinioară, nu strică să ne amintim, preţ de câteva minute, cum sărbătoreau românii Dragobetele.
Cu toţii cunoaştem zicala „Dragobetele sărută fetele”. Din păcate, cam atat se mai ştie despre vechea sărbătoarea a românilor, care pe 24 februarie îl celebrau pe Împăratul păsărilor, simbolul autohton al iubirii
Se spunea pe vremuri că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul, aşa că nu prea era cineva care să nu ia parte la sărbătoarea cu pricina.
Pregătirile începeau încă de dimineaţă, când tinerii se îmbrăcau cu cele mai bune haine şi porneau spre centrul satului. Dacă afară era frumos, dădeau o fugă şi prin pădure, după ghiocei, pentru a-i oferi mai târziu fetelor din comunitate. Dacă în schimb era vreme urâtă, aceştia se adunau la cineva acasă şi stăteau la poveşti ori se ţineau de jocuri şi glume.
Tot de Dragobete se făceau aşa zisele logodne simbolice, care nu de puţine ori se transformau în căsătorii adevărate. Tot pe 24 februarie, fetele sau băieţii se făceau fraţi de sânge. Fetele tinere strângeau apa din omătul încă netopit, despre care se spunea că avea proprietăţi magice. Acelaşi lucru se întâmpla şi cu viorelele şi tămâioasa. Ultima se punea apoi la icoane, pentru a fi folosite mai târziu la farmecele de dragoste.
Când se apropia ora prânzului, fetele obişnuiau să fugă spre sat, obicei numit în partea de sud a ţării „Zburătorit”. Nici băieţii nu stăteau pe loc, căci aceştia puneau ochii pe mândra care le plăcea şi o luau la fugă după ea. Dacă reuşeau să o prindă, iar fetei îi plăcea de fecior, atunci aceştia se sărutau îndelung, în văzul tuturor.
Sărutul reprezenta de fapt logodna dintre cei doi cel puţin pentru un an. De multe ori însă acestea veneau înaintea celor adevărate, semn că tradiţia are scopul de uni pe tinerii care îşi căutau jumătatea.
Cei care stăteau pe margine făceau calcule, pentru a vedea la ce nunţi vor trebui să meargă la toamnă. După-amiaza se organiza o petrecere mare. Aici, toată lumea dansa. Chiar dacă erau cu perechea sau singuri, de teamă că se va adeveri legenda conform căreia tinerii care nu petrec de Dragobete vor rămâne tot anul singuri.
Femeile trebuiau şi ele să atingă un bărbat din alt sat, pentru a avea parte de dragoste tot anul şi aveau grijă ca toate animalele să fie bine hrănite în această zi. Sacrificarea lor era interzisă de Dragobete. Tot atunci aveai voie să faci doar puţină ordine prin casă, nu şi alte treburi mai mari.
Chiar dacă se spune că „pedepsea” femeile care şi de ziua lui munceau, Dragobetele îi ocrotea pe îndrăgostiţi şi chiar le purta noroc.
Acest articol a fost actualizat la: 23 februarie 2017 14:07