Ziua Morților – 1 noiembrie. Ce să NU faci de Luminație

Ziua Morților, cunoscută și ca Luminația sau Luminațiile, este celebrată pe 1 noiembrie. Este sărbătorită în special de credincioșii catolici, greco-catolici, protestanți și reformați din Transilvania, Banat și Maramureș, precum și în mai multe țări catolice din lume.

Este o zi în care fiecare își îndreaptă gândurile către persoanele dragi care au părăsit această lume. În Ardeal, și preoții ortodocși pot oficia slujbe de Ziua Morților, dacă familiile își doresc asta.

În această zi, mii de credinciosi merg la mormântul celor care au trecut în neființă, aranjează mormintele, aprind o lumânare, spun o rugăciune și dau pomană pentru amintirea celor dragi.

Legendele din popor spun că în noaptea de 1 noiembrie, se deschid porțile Tărâmului de Dincolo, iar cei decedați vin să îi viziteze pe cei în viață. De Ziua Morților, bucuria reîntâlnirii cu sufletele celor trecuți în eternitate depășește tristețea comemorării.

Ce să nu faci de Ziua Morților

Se spune că nu e bine să primești la mormântul cuiva drag pe cineva cu care s-a certat în viață. Totodată, în această zi nu trebuie să fii zgârcit sau egoist. Pomenirea morților îndeamnă la iubirea aproapelui și la ocrotirea acestora.

În această zi nu este bine să muncești sau să speli haine. Cei bătrâni mai spun că nu e bine să dai de pomană alcool înainte unei mese calde.

Cei care vin de Ziua Morților la cimitir nu ar trebui să se limiteze la adus doar lumânări și flori. Aceștia ar trebui să înfrumusețeze mormântul cu tot ce au la dispoziție.

Nu e bine să plângi. Se spune că morții nu vor să îi vadă pe cei pe care i-au lăsat în urmă suferind.

Rugăciune de Ziua Morților

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit.

Iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase. În locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh. Acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!