Cea mai tare scrisoare de demisie!

Scrisoarea de demisie a unui administrator de retea a facut inconjurul Internetului. Citeste, in continuare, ce i-a scris angajatul sefului sau!

„Draga domnule Baker,

Ca angajat al acestei institutii, avand un grad inalt de educatie, am cateva asteptari de baza. Cea mai importanta este ca superiorii mei sa aiba un intelect superior unei veverite. Dupa ce m-ai hartuit constant pe mine si pe colegii mei de munca, pot spune ca esti unul dintre marile deseuri genetice ale timpurilor noastre. Sa ma faci pe mine, ca administrator de retea, sa iti explic fiecare nuanta a oricarui lucru, de fiecare data cand intri in biroul meu, nu numai ca e o pierdere de timp, dar si o risipa de oxigen.

Eu am fost angajat aici pentru ca stiu sistemul de operare Unix, dar tu, aparent, ai fost angajat sa fii o sursa de amuzament pentru mine si ceilalti angajati, prin incercarile tare zadarnice de a intelege conceptul de cut si paste pentru a mia oara.

Nu vei intelege niciodata computerele. Nu vei intelege, de asemenea, de ce oamenii te urasc, dar voi incerca sa stau si sa iti explic, desi sunt sigur ca acest lucru va fi la fel de eficient ca si cum ti-as spune ce e un IP.

Noul tau iMac are mai multa personalitate decat tine. Te plimbi toata ziua prin institutie si cauti motive sa ii critici pe altii. Intr-o lume a evolutiei manageriale, tu esti alga albastru-verzuie pe care toti o mananca si de care rad. Managerii ca tine sunt dovada vie a principiului Dilbert (companiile au tendinta sa promoveze cei mai slabi angajati in pozitii de management, pentru a preveni afectarea experientei consumatorilor de catre respectivii angajati).

Imi dau seama ca situatia nu se va schimba, poate doar daca tu iti faci o lobotomie frontala, asa ca o sa imi dau demisia, dar nu inainte da a-ti impartasi cateva ganduri.

Citeste si: BANCUL ZILEI: Ce face un ardelean cand isi prinde nevasta cu altul!

Cand cineva iti cere o recomandare pentru a se angaja, este imoral sa dai una negativa. In cel mai rau caz, poti sa spui „Prefer sa nu comentez”.

Am parole la fiecare cont al sistemului, stiu fiecare parola pe care ai folosit-o in ultimii cinci ani. Daca decizi sa imi faci ceva, voi publica „lista ta de favorite”, pe care am salvat-o cand m-ai pus sa fac un back-up la fisierele tale inutile. Consider ca termeni ca „Lolita” nu sunt vazuti pozitiv de administratie.

Cand ai imprumutat camera digitala ca sa faci „poze la ziua mamei tale”, ai uitat sa mentionezi ca iti vei face singur poze in oglinda, dezbracat. Apoi, ai uitat sa le stergi ca un „tehno-idiot” care esti. E suficient sa spun ca nu am vazut niciodata asemenea acte bizare cu o sticla de ketchup, dar te asigur ca am copiat pozele si le tin in locuri sigure, asteptand stralucirea unei scrisori de recomandare (Ai grija sa iti verifici ortografia, urasc sa iti corectez greselile).

Multumesc pentru timpul acordat si ma astept sa am scrisoarea de recomandare pe birou pana la 8 dimineata, niciun minut mai tarziu! Daca sufli o vorbulita despre ce ti-am scris, fii gata sa iti raspandesc toate obsesiile oribile in lumea larga. Nu te pune cu administratorii de sistem, pentru ca ei stiu absolut tot ceea ce faci in timpul liber.

Semnat, Ted Brewer”