EMOŢIONANT. Scrisoare pentru mama, de 8 martie!

Iartă-mă. Pentru toate acele momente în care ți-am înșelat așteptările și pentru dățile în care te-am dezamăgit. Pentru momentele în care am trecut peste cuvântul tău și pentru că te-am mințit. Mi-ai oferit întotdeauna prietenia ta, însă eu mi-am pus de fiecare dată încrederea în alți oameni. Mi-a fost rușine, mami. Mi-a fost rușine să recunosc că aveai dreptate. Că eu am greșit și că tu ai avut dreptate. Și oamenii m-au dezamăgit, m-au trădat. Și am venit înapoi în brațele tale calde ca să-mi bandajez sufletul. Pentru că doar la tine am găsit mereu cel mai eficient medicament.

Iartă-mă pentru că am fost de prea multe ori egoistă și de tot atâtea ori încăpățânată. Ți-am greșit atât de mult… de atâtea ori. Și știu că vorbele mele aruncate la nervi te-au rănit iremediabil. Ți-aș îngriji rănile, dar acum știu și eu că nu sunt vindecabile. Și mă doare în egală măsură neputința mea de a șterge totul cu buretele, de a îndrepta toate greșelile.

Nu știu dacă ți-am mărturisit vreodată cât de mult te admir. Îți admir puterea, determinarea, demnitatea, simplitatea, felul cum iubești, cum crezi, cum speri. Îți admir puterea de a ierta și voința de a nu te da bătută. Ai fost singurul om care a crezut în mine mai mult decât am crezut eu însumi. Mi-ai arătat întotdeauna calea cea bună, dar a trebuit să o iau și pe căi greșite, alese de mine, pentru a-mi învăța lecțiile. Știi și tu că altfel nu ar fi fost cu putință.

În cele din urmă, vreau să îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dăruit. Pentru copilăria frumoasă și liniștită, pentru exemplul pozitiv pe care mi l-ai oferit, pentru răbdare și pentru înțelepciune. Îmi amintesc cu durere în suflet cum te comparam cu alte mame care credeam eu că sunt mai bune pentru că erau mai permisive. Cât de mult trebuie să te fi rănit naivitatea și netrebnicia mea! Sper că nu e prea târziu să-ți spun că dintre toate mamele din lume TU ești cea mai bună mamă!

Iartă-mă, îți mulțumesc și te iubesc. Nu ți le-am spus niciodată la timp. Și nu vreau să mai amân nici o clipă. Nu vreau să mă mai apese nici măcar o secundă povara lui „prea târziu…”