Minunea din viața mea: Rianna Stoiu, cel mai mare dar din lume

Sunt Adrian Vrauko, redactor șef la HUFF.ro. O parte din voi ma cunoașteti, o parte nu. Dar nu asta contează. Mi-am permis să fac un mic editorial despre cel mai mare dar din viața mea Rianna Stoiu, sora mea care azi a împlinit 12 ani.

Povestea noastră

S-a născut pe 21 martie 2008. Aveam 18 ani și visuri mari, bacalaureatul bătea la ușă, ideea că voi avea o soră mă panica, nu știam ce înseamnă. Am crescut singur, pot spune că m-am și autoeducat. 7 ani am stat la bunicii mei care m-au învățat lecția celor 7 ani de acasă.

Într-o seară mama mă cheamă la „comitetul de urgență” și îmi spune că crede că este gravidă. Nebun de fericire am fugit noaptea la farmacia NON STOP, sa iau un test. A ieșit pozitiv. Și de atunci parcă în timp ce se dezvolta în burtica mamei mele, am început să simt, s-o înteleg.

A venit ziua de 21 aprilie 2008, am fugit mâncând pământul la maternitate, era ora 17 și mama întrase în sala de operații. La 18 s-a născut. Am început să plâng văzând-o pe mama mea în starea dupa cezariană, eram speriat c-o pierd. La scurt timp am cerut permisiunea să o văd.

Doar 3 minute

Asistenta mă întreba cine sunt și am zis fratele. Putin vigilentă, dar totuși m-a lasat. Tin minte perfect a zis ca într-o orodonanta militară, „stai 3 minute”, pe ceas!

Am intrat. Mulți copii în incubatoare. Asistenta îmi ghideaza drumul. Am ajuns la ea. Și vă jur pe ce am mai sfânt, am simțit ceva ce n-am cum să vă explic. A făcut niște ochi mari și mi-a zâmbit. Știu ca ei nu văd bine în primele ore, dar de atunci s-a schimbat viața mea.

Eu am avut o copilărie frumoasă și sănătoasă, dar a fost perioada de așa natură în care era mai greu atunci. Mi-am jurat că voi face tot ce pot să-i ofer tot. A fost greu în primii ani, apoi am decis că vreau să fiu antreprenor. Și de fiecare dată când îmi era greu închideam ochii, și vedeam imaginea aceea prima și acel zâmbet, îmi dădea energie. N-am spus nimănui lucrurile astea.

Îmi amintesc acum amuzat că a fost agresată de o colegă, sunt foarte calm de fel, dar în secunda aia voiam să merg la Aeroportul Otopeni și să o trag de par pe fata care i-a făcut entorsă surorii mele. Nu înțelegeam de ce simțeam așa.

Suntem în cel mai mult timp departe. Ea în Arad, acasă mai precis, eu în București, în casa care va fi a ei. Îmi doresc tot ce își dorește ea. E un taur adevărat, puternic, m-aș bucura dacă ar vrea să preia afacerile mele și să fie ea la cârma. Am doar 30 de ani, dar sunt obosit și tare mi-ar plăcea un lider.

N-am fost coerent, știu. Dar am ținut să scriu acest articol, deși polica editorială nu ne permite să scriem despre noi, noi scriem despre ce se întâmplă în lume, pentru ca voi să fiți informați.

Ei, bazându-mă pe acest lucru, mi-am permis să scriu despre un eveniment intim, care pentru mine poate fi și subiect de știre.

La mulți ani, Rianna.

Oricând și oriunde sunt alături de tine.