Regele Mansa Musa: cel mai bogat om care a trăit vreodată pe Pământ

Un rege african din secolul al XIV-lea a fost numit cel mai bogat om din istorie, într-un top al celor mai bogaţi oameni ai tuturor timpurilor. Mansa Musa a domnit în perioada 1312 – 1337.

Conform studiilor recente efectuate de istorici şi economişti, Mansa Musa deţinuse o avere de peste 400 miliarde $, fapt care îl propulsează pe primul loc în topul celor mai bogaţi oameni din istorie. Ca să realizăm cât de bogat a fost acest om, trebuie să ştim că ocupanţii locului doi, numai puţin celebra familie Rotschild, a reuşit să acumuleze din anul 1740 şi până în prezent, suma de 350 miliarde $.

Un rege african din secolul al XIV-lea a fost numit cel mai bogat om din istorie, într-un top al celor mai bogaţi oameni ai tuturor timpurilor, clasament în care averile au fost ajustate cu inflaţia.

Informaţia a fost publicată de publicaţii importante cum ar fi Bussines Insider sau Time şi se bazează pe date analizate de economişti americani.   Regele vest-african a condus imperiul Mali, care se întindea pe teritoriul statelor Mali, Ghana şi Timbuktu.

În 1337, anul în care a murit la vârsta de 57 de ani, averea sa era estimată la circa 400 de miliarde de dolari.

Mansa Musa, adică Regele Regilor, în dialectele locale, a venit la putere în anul 1312 peste Imperiul Mali, care se întindea pe atunci pe teritoriile Mali, Ghanei, Senegalului, Sudanului şi Nigerului de astăzi.

În momentul în care Musa a luat puterea, Imperiul Mali controla deja rutele comerciale care făceau legătura între nordul bogat în sare şi sudul bogat în zăcăminte aurifere.

Mansa Musa a reuşit să ocupe teritoriile străbătute de fluviul Niger, incluzănd în imperiul său şi importantele orşe Timbuktu şi Gao. Şi-a dus armatele spre nord până în oraşul bogat în sare Taghaza, iar spre est limitele sale depăşeau oraşul Gao până în teritoriul triburilor Hausa.

Considerat un strateg strălucit, acesta a mai ocupat o parte din Sudan şi a reuşit să impună pe teritoriul întregului său imperiu un sistem legislativ extrem de eficient care prevedea pedepse foarte aspre pentru orice act de violenţă şi furt.

Sistemul a fost atât de eficient, încât faimosul călător musulman Ibn Batuta, care a traversat Imperiul Mali la doisprezece ani după moartea lui Musa, era uluit de siguranţa care domnea acolo la tot pasul.

Realizarea regelui a avut şi un puternic succes comercial care a dus la o prosperitate fără precedent pentru imperiu.

Precum toţi regii care îl precedaseră Musa era musulman, cu toate acesta s-a dovedit a fi un om extrem de tolerant într-o perioadă istorică în care toleranţa religioasă era rară.

Marea majoritate a supuşilor săi erau credincioşi panteonului religios al triburilor Mandinka, fapt care nu l-a împiedicat pe cel mai bogat om al lumii să le susţină religia la fel cum a susţinut şi islamul.

Citește și: Cea mai bogată femeie din lume a murit. Ce avere impresionantă a lăsat în urmă

Vârsta de aur a regatelor africane

La sud de Sahara au apărut aşa numitele regate de aur africane. Cele mai mari şi mai puternice au fost regatele Mali şi Ghana, care nu au avut aceleaşi graniţe precum statele moderne care poartă aceleaşi nume, ci unele cu mult mai întinse.

Comerţul trans-saharian a fost revoluţionat între secolele 3-5 după Hristos, pein intermediul triburilor berbere care au  introdus cămila dromader în regiune. Ulterior, neguţătorii din Ghana şi Mali au creat un drum între resursele de sare din nordul continentului şi zăcămintele uriaşe de aur din zona sub-sahariană. Legătura i-a integrat în sfera de influenţă a lumii mediteraneene.

Controlul exercitat de ghanezi şi malinezi i-a propulsat rapid în rolul de mari puteri regionale, care au reuşit rapid să aibă armate redutabile şi să construiască aşezări impresionante.

După secolul 7, partenerii din nord ai africanilor au fost musulmanii.

Dacă la început islamul a fost o religie tolerată în regiune, spre începutul secolului 11, aproape toţi regii din Ghana şi Mali se convertiseră la religia Profetului Muhammad.

Cu toate acestea, marea masă a populaţiei respingea islamul, chiar dacă regii înţeleseseră beneficiile economice ale tolerării islamului, ţinând cont că acest fapt îi punea în relaţii ideale cu partenerii comerciali din nord.

Dinastia regală a Ghanei din acea perioadă de aur, provenea din clanul Soninke, a căror putere depindea de veacuri de cantităţile uriaşe de aur pe care le posedau.