Scriitorul George Bălăiță a murit la vârsta de 82 de ani
Scriitorul George Bălăiță a murit sâmbătă, la vârsta de 82 de ani. El este autorul unor romane esenţiale pentru istoria literaturii române precum, „Lumea în două zile” (1975), „Ucenicul neascultător” (1977) și „Învoiala” (2016).
Anunțul decesului a fost făcut pe Facebook de Ionuț Vulpescu, ministrul Culturii și Identității Naționale.
„S-a stins, noaptea trecută, la 82 de ani, unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, George Bălăiţă”, a scris Ionuţ Vulpescu.
Citește și: Fotbalist asasinat înainte de Paște
„George Bălăiţă a fost o personalitate unanim respectată a lumii culturale româneşti. Opera sa a jucat un rol esenţial în trecerea de la neo-modernismul anilor ’60 la postmodernismul anilor ’80, constituind un model pentru prozatorii generaţiei optzeci.
Odată cu el, dispare încă unul dintre reperele fundamentale ale literaturii noastre de azi. Rămân, din fericire, cărţile sale şi o arhivă de manuscrise din care nu e exclus să mai apară opere pe care scriitorul, exigent cu sine însuşi, le-a ţinut în sertar”, a mai scris ministrul Culturii, potrivit news.ro.
George Bălăiţă s-a născut în 1935, la Bacău. A absolvit Institutul de Cultură Fizică din Bucuresti (1953-1955) şi a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi, în 1967. A lucrat ca desenator tehnic, profesor suplinitor şi instructor metodist.
A debutat publicistic în revista „Luceafarul”, în 1960. Editorial, a debutat cu volumul Călătoria (1964) – proze scurte.
Din 1964, a fost redactor, apoi redactor-sef adjunct la ”Ateneu”. În 1979 s-a mutat la Bucuresti, ca secretar al Uniunii Scriitorilor. A fost bursier al Universităţii din Iowa-City, S.U.A., în 1980.
Citește și: Tragedie in lumea ortodoxă! Un părinte îndrăgit a murit intr-un accident grav!
George Bălăiţă este autorul unor romane esenţiale pentru istoria literaturii române: „Lumea în două zile”, 1975, „Ucenicul neascultător”, 1977, „Învoiala”, 2016, şi al mai multor volume de proză scurtă şi publicistică literară. A fost directorul editurii Cartea Românească între 1981 şi 1990.
A fost premiat cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1975 şi cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, în 1977.