Mirela Retegan a povestit despre cum medicii de la spitalul Panduri i-au tratat fiica. Ea spune ca toate asistentele, doctoritele si infirmierele pe care le-a intalnit aici aratau impecabil si aveau zambetul pe buze. Mirela Retegan a marturisit ca s-a simtit in siguranta in timpul in care copilul ei a fost pe mana doctorilor de la acest spital.
Impresionata de comportamentul medicilor, femeia a scris ca si-ar dori ca toate cadrele medicale din Romania sa traiasca fara griji materiale si sa le fie date averile celor care „au furat tara de 20 de ani.”
Iata aici scrisoarea:
„Averile coruptilor ar trebui sa le luam si sa le impartim medicilor din Romania.
De ce?
Pentru cā eu asta imi doresc pentru medici. O super viata . Pentru ca noi ii vrem pe ei superoameni atunci cand vietile noastre sunt in mainile lor. Pentru ca e singura situatie in care noi singuri, de buna voie si nesiliti de nimeni am vinde tot ca sa ne salvam copilul, sa prelungim vietile celor pe care ii iubim.
Cand imi las copilul pe mana unui doctor nu ma gindesc nicio secunda ca el a venit la spital in metrou inghesuindu-se cu toata lumea sau ca in timp ce imi examineaza mama se gandeste la facturile din cutia postala sau il macina gindul ca nu are din ce sa isi plateasca chiria.
Cand las viata mea sau a celor pe care ii iubesc pe mana unui doctor imi doresc sa nu se gandeasca la altceva decat la cel mai bun tratament pentru mine si ai mei. Imi doresc ca doctorul din fata mea sa traiasca intr-o casa frumoasa, sa vina la spital in masina incalzita, sa aiba pe cineva care face pentru el curatenie, cumparaturi care ii achita facturile. Imi doresc sa aleaga cele mai exotice destinatii atunci cand are o saptamana de vacanta si singura lui preocupare sa fie cartile de specialitate din care afla lucruri noi despre cum poate sa ne ajute sa ne facem bine.
Stiu ca lucrurile nu stau asa si cu atat mai mult am fost impresionata zilele trecute cand de nevoie am petrecut o zi intreaga cu Maya in Panduri la spitalul ORL. O mica problemā la o ureche ne-a dat atat de multa bataie de cap ca a fost nevoie de o interventie chirurgicala. Initial, am mers la un cabinet privat pentru ca era aproape de casa si usor de programat. Acolo, un doctor onest ne-a spus: ” Aici nu am tot ce trebuie. Mergeti va rog pe Panduri la stat. Acolo sunt cei mai buni specialisti in ORL. Mergeti acum, la urgenta .”
Ne-a dat totusi o reteta si cu indicatiile lui ne-am dus la Panduri. Am stat vreo ora la Camera de Garda, era coada apoi ne-a preluat o domnisoara doctor. O copiluta. Slabuta , cu o coada de cal care ii flutura libera cand in stanga, cand in dreapta. Pozitiva , optimista, genul scurt si la obiect. A consultat-o si ne-a trimis acasa sa facem tratamentul prescris de medicul de la privat si care a decis si ea ca e corect , invitandu-ne sa revenim dupa cateva zile sa vedem evolutia. M-a asigurat ca nu e niciun pericol si mi-a lasat numarul ei de telefon pentru orice eventualitate. Am revenit, a decis ca facem o interventie chirurgicala. Eu va marturisesc cu mana pe inima ca m-am simtit in siguranta. Eram convinsa din tonul si din fermitatea cu care vorbea tanara doctorita ca fata mea e pe maini bune. Apoi ne-a preluat asistenta care ne-a dus la analize. Acolo o alta asistenta i-a povestit Mayei, cu rabdare, in timp ce ii lua sange, despre tatuajele fiului ei si despre toate riscurile si tot disconfortul care vin la pachet. Am ajuns la blocul operator insotite de aceeasi doctorita minunata. Maya m-a imbratisat si a intrat cu ea in sala de operatie.
Toate femeile pe care le-am intalnit in spital asistente, doctorite , infirmiere, la ora 8 dimineata aratau impecabil, cu parul curat, coafate, machiate , miroseau bine si aveau zambetul pe buze.
– Sunt intr-un spital de stat romanesc? – am intrebat o asistenta care avea parul vopsit verde si care tocmai se despartise de o alta asistenta care il avea mov.
– Aici sunt oameni foarte frumosi. Eu lucrez de 11 ani si nu as vrea sa plec de-aici niciodata , mi-a raspuns doamna care ne insotea la analize.
Cu ce sentimente am ramas:
– ca le-as jigni daca le-as indesa bani in buzunare, desi le-as fi dat toti banii din poseta si poseta cu totul daca asta ar fi insemnat sa cumpar acest respect fata de pacient.
– nu stiu cum o cheama decat pe doctorita care ne-a preluat de la camera de garda si care a fost ingerul pazitor al Mayei – domnisoara Ruxandra Iana. Le multumesc tuturor celor cu care eu m-am intalnit chiar si pentru o secunda pe un coridor din spital pentru ca fiecare contribuie la aceasta stare .
– nu stiu ce au facut in blocul operator dar tonul pe care mie mi s-a vorbit de la poarta pana la medic a contat enorm.
Am citit foarte multe in ultima vreme despre spitalele din Romania. Multe lucruri negative. M-am dus cu inima cat un purice si am plecat cu ea plina de recunostinta.
Eu as lua toate averile celor care au furat tara asta de 20 de ani si vi le-as da voua.
As vrea ca medicii din Romania sa traiasca fara griji materiale. La ce folos sa construim noi averi in timp ce voi va zbateti in lipsuri daca oricum pentru vietile noastre si ale celor dragi am fi in stare sa vindem tot, sa platim oricat. Pana o sa se aseze lucrurile in echilibru si o sa vi se faca dreptate eu pot sa va multumesc. Public.
Va multumesc tuturor medicilor si asistentelor, tuturor oamenilor care lucrati in spitale si care intelegeti ca jumatate din grijile noastre pentru viata celor pe care ii iubim, dispar atunci cand pe chipurile voastre apare un zambet. Care noua ne da siguranta.
Sa va fie sarbatorile frumoase si anul nou sa va aduca salarii mai mari, conditii mai bune si manageri care sa munceasca in interesul vostru. Si romani care sa va iubeasca si sa va respecte”, a scris Mirela Retegan pe blog.
Acest site foloseste cookies.
Read More