Scrisoarea unei mame pentru pentru fiica ei care a luptat cu o boală cruntă

O mamă a fost şocată să simtă că fata ei de doar 14 ani era însărcinată în 5 luni, după ce stomacul tinerei a început să se mărească. După ce a mers la mai mulţi medici, întreaga familie a aflat că era vorba de ceva mult mai sinistru.

Povestea Giovannei, într-o scrisoare a mamei sale, Ange Ienco, în vârstă de 46 de ani, ascunde durerea unei femei care şi-a pierdut copila la câteva săptămâni, după ce a împlinit 15 ani.

„Dragă Giovanna, fetița mea dulce,

O adolescentă tipică, părul tău trebuia să fie întotdeauna perfect, altfel cine ştie ce se întâmpla! Dar, la 14 ani eraid eja o persoană atât de generoasă, Giovanna.

Tatăl tău, Fred, și cu mine te învățam mereu pe tine și pe fratele tău, Nando, să fiţi amabili și că nu este nimic mai bun pe lume decât să oferi.

În acel Crăciun, te-ai străduit să alegi cadourile perfecte pentru cei dragi: „Ai dreptate, mamă – e mai bine să dai decât să primești”, mi-ai spus.

Apoi, în luna mai, vă așteptam să terminați antrenamentul de sport când antrenorul vostru a venit şi mi-a spus: „Este însărcinată Giovanna?”, A intrebat ea în mod ciudat. Ce naiba? E doar un copil, mi-am spus. Şi am fumat în interior!

Totuși, văzându-te prin curtea casei, am observat că stomacul tău era mult mai umflat. Tu aveai emreu abdomenul atât de mine. Dar erai obosită în ultima vreme şi m-am gândit că poate erai prea ocupată cu şcoala.

Ai fost lumea mea, Giovanna. Cum n-aș fi putut observa?

„Draga mea, pot să îţi ating burta?” Te-am întrebat uşor în noaptea aceea.

Cu mâinile pe stomac, mi s-a părut ca o bătaie a unui prunc de cinci luni și era tare ca o piatră. Ai putea fi însărcinată? M-am întristat, gândindu-mă la ce e mai rău. Și dacă ai fi fost molestată?

Începusei să te superi aşa că nu am mai insistat. Ţi-am spus însă că vom emrge la doctor următoarea zi.

A doua zi, am întrebat doctorii dacă poţi face un test de sarcină, apoi te-au trimis direct la ecograf.

În timp ce se uita, doctorul părea din ce înc e mai îngrijorat.

„Am nevoie să te duci la spital acum, există o creștere pe ovar de mărimea unei mingi de fotbal”, a spus el.

„Totul va fi bine”, ți-am spus, încercând să te liniştesc.

Un specialist a spus că arăta ca un chist. Totuși, au făcut teste pentru a fi siguri.

Când luam cina câteva nopți mai târziu, a sunat un doctor: „Avem nevoie să veniţi înapoi mâine la ora 9 dimineața”, a spus el.

Inima mea s-a scufundat. La spital, ai fost oeprată imediat pentru a-ţi scoate tumaorea şi un ovar.

După aceea, a fost ca și cum ai fi avut un copil. O cicatrice ca la cezariană, iar stomacul tău era din nou plat.

Scăpasei Giovanna. Am fost atât de fericiţi când ni s-a permis să te aduem acasă o săptămână mai târziu. A fost de scurtă durată însă.

Două zile mai târziu, ai fost diagnosticată cu cancer ovarian.

„Șase runde de chimioterapie și vei reveni la sport”, a spus oncologul tău.

Ai împlinit 15 ani câteva săptămâni mai târziu, fata mea prețioasă. În aceeași zi, ai avut prima rundă de chimio.

La două săptămâni după aceea, am organizat o petrecere de aniversare cu toți prietenii. Erai atât de slăbită, dar te-ai îmbrăcat în rochia ta neagră, ai arătat minunat.

„A fost cea mai bună noapte din viața mea!” ai exclamat.

Fața ta strălucea de fericire, draga mea. Mi-aș fi dorit să pot îngheța acel moment.

Două săptămâni mai târziu, ai fost adusă la spital în agonie. Înspăimântător, burta începuse să crească din nou. Aveai o altă rundă de chimioterapie, dar burta ta a continuat să se umfle până când arăta ca şi când erai însărcinată în nouă luni.

Chiar a trebuit să îţi cumpăr o pereche de pantaloni de pijamale cu câteva mărimi mai mari.

În ciuda tuturor întâmplărilor, încă te mai gândeai la alții: „Mamă, trebuie să strângem bani pentru a ajuta alte familii ca noi”, ai insistat.

„Vom face asta dragostea mea, dar mai întâi trebuie să te facem pe tine bine”, am spus.

După două săptămâni îngrozitoare și o altă rundă de chemo, doctorul tău ne-a spus că trebuie să vorbim.

„Organele lui Giovanna cedează”, ni s-a spus.

Nu puteam face nimic pentru a te salva, draga. Și n-au mai rămas săptămâni sau luni cu tine. Doar zile.

Tata și cu mine am fost zdrobiți, dar ne-am străduit să fim curajoşi. Cuvântul „moarte” a fost interzis, nu voiam să fii speriată.

A doua zi ai fost sedată pentru a-ţi uşura durerea. Când m-am culcat cu tine, m-am înfășurat în jurul tău și am adormit. Dimineața, tatăl tău mi-a luat locul, apoi fratel tău.

„Du-te draga mea, zboară cu îngerii”, am spus plângând în timp ce tu îţi dădeai ultima suflare iemdiat după prânz.

Ai fost așa de liniștită, Giovanna. Dar te-am pierdut, bebelușul meu, mi-ai zdrobit inima. Fuseseră mai puțin de trei luni de când fusesei diagnosticată.

Tu m-ai inspirat să continui să trăiesc. Cu vocea ta călăuzindu-mă, la câteva luni am început o fundaţie numită „Darul lui Giovanna”. Șase ani mai târziu, am strâns mai mult de 50.000 de dolari pentru cercetarea în domeniul cancerului ovarian, exact așa cum ţi-ai fi dorit.

Există chiar și o cameră numită în onoarea ta. Ai fost luată de la mine prea devreme, fata mea frumoasă.

Dar știu că vrei să-ți împărtășesc povestea pentru a-ți alina durerile.

Cancerul ovarian este cunoscut ca ucigașul tăcut. Dacă am fi știut semnele și le-am fi detectat mai devreme, poate am fi putut să te salvăm.

Vei fi întotdeauna cel mai mare dar al meu, Giovanna.

Cu toată dragostea mea,

Mami.”