Sediu de concediu. Amor cu nabadai la malul marii

Batea vantul nu stiu cum, ei vorbeau cam tare si devenise imposibil de evitat. Asadar: doua, trei sezlonguri mai incolo, doi baieti stateau de vorba. Unul era suparat rau de tot. Se certase cu fata. Dintr-o prostie, dupa parerea mea, dar nu aveam cum sa ma azvarl cu sfaturile si parerile, doar v-am zis ca parca trageam cu urechea.

Pe scurt, ea se suparase ca nu i-a raspuns doua ore la un mesaj. Dar se suparase rau de tot, cu plans si cu “Nu ma iubesti cu adevarat, era chiar important sa vorbesc cu tine Atunci!”. El stia ca, intr-adevar, o cam festelise. Se luase cu prostii si i se paruse ca nu e mare branza daca o mai amana pe ea o data si inca o data si iar…

Citeste si: Sediu de concediu. Spune-ne povestea ta!

Culmea e ca, in final, pe il enervase supararea ei cea mare. Si tot el s-a ratoit. Acum, regreta, e drept, dar orgoliul se urcase cu picioarele pe regret. Zicea ca, daca el cedeaza acum, ea o sa i se urce in cap. Dar o iubeste de moare. Ca ii zvacneste pielea numai cand se gandeste la ea.. Si ca ea e buna si rade mult si il face si pe el sa rada mult.. si el nu stie cum sa se poarte cu ea cand plange. La un moment dat, cand tantalaul ala de prieten al lui i-a zis “Fraiere, n-o suna, las-o sa fiarba!”, m-au lasat nervii.

M-am ridicat de pe sezlong, m-am dus la el, mi-am incordat muschii, mi-am luat vocea aia aspra si i-am suierat: “Esti un bou daca nu o suni. Acum! O iubesti, te iubeste si-ai sfeclit-o tu. Cere-ti scuze si iubeste-o mai departe, daca nu vrei sa-ti dai cu tesla la a opta bere cu prostanul asta de prieten al tau”. Dup-aia, am intrat in mare. Mama, ce bine m-am simtit!