Un nou născut a fost băgat în pământ de viu, din greșeală. Ce au scos oamenii apoi din țărână. Cazul care sfidează tot ce știam despre viață

Un nou născut din Brazilia a fost băgat în pământ de viu, din pură greșeală. Acest caz a șocat întreaga lume, iar presa a comentat tragedia mai ales după ce a aflat ce s-a petrecut când micuțul a fost scos din țărână.

După aproximativ 7 – 8 ore bebelușul a fost scos din groapă. Spre surprinderea tuturor martorilor, fetița trăia. Nu avea răni majore și respira normal. Medicii nu își pot explica a această întâmplare. În mod normal, nici măcar un adult nu rezistă sub pământ atâtea ore fără să rămână fără respirație.

Nu mai spunem de faptul că micuța nu plângea deloc. La scurt timp, medicii i-au făcut analize fetiței, i-au administrat oxigen pentru că după ce a revenit pe pământ avea probleme cu respirația, notează The Mirror.

Un subiect la fel de emoționant: Scrisoarea emoționantă a unui bărbat pentru medicii care au avut grijă de soția sa în ultimele clipe de viață

„Când încep să povestesc prietenilor și familiei despre cele șapte zile în care ați tratat-o ​​pe soția mea, Laura Levis, în ceea ce s-a dovedit a fi ultima zi a vieții ei, ei mă opresc la cel de-al 15-lea nume pe care mi-l amintesc.

Lista cuprinde medici, asistente medicale, specialiști în respirație, asistenți sociali și chiar și personalul de curățenie care o îngrijea.

„Cum vă aduceți aminte de numele lor?”, Întreabă ei.

„Cum aș putea să nu?”, Răspund.

Fiecare dintre voi a tratat-o ​​pe Laura cu profesionalism, bunătate și demnitate. Când avea nevoie de radiografii, v-ați cerut scuze că o să dureze puțin. Când i-ați ascultat inima și plămânii prin stetoscoape și rochia ei a început să alunece, ai tras-o ca să o acoperi cu respect.

Ați învelit-o cu o pătură nu numai atunci când temperatura corporală a avut nevoie de reglare, dar și atunci când camera a fost doar puțin rece și ați crezut că ea ar dormi mai confortabil în acest fel.

Apoi a fost modul în care m-ați tratat. Cum aș fi găsit puterea de a reuși să trec prin săptămâna asta fără voi?

De câte ori ați intrat în cameră, ca să-mi găsesc răbdarea, stăteam cu capul în jos și așezat pe mâna ei eram linișit că era pe mâini bune.

De câte ori a-ți verificat dacă am nevoie de ceva, de la mâncare la băutură, de la haine proaspete până la duș fierbinte sau de a vedea dacă am nevoie de o explicație mai bună a unei proceduri medicale sau de cineva cu care să vorbesc?

De câte ori m-ați îmbrățișat și m-ați consolat când am căzut sau ați întrebat despre viața Laurei? CITEȘTE CONTINUAREA SCRISORII AICI