Conform arheologilor, modul în care acesta a fost îngropat indică faptul că sindromul Down nu era neapărat stigmatizat în Evul Mediu.
Oamenii cu sindromul Down au trei copii ale cromozomului 21, în loc de două. A fost descris în secolul 19, dar a existat, probabil, în întreaga istorie a oamenilor. Cu toate acestea, există puține cazuri de sindrom Down în registrul arheologic.
Noul exemplu provine dintr-o necropolă din secolul 5 de lângă o biserică din Chalon-sur-Saone, estul Franței. Excavațiile au scos la iveală rămășițele a 94 de oameni, incluzând scheletul unui copil cu un craniu scurt și lat, o bază turtită și oase craniene subțiri. Caracteristicile sunt comune pentru persoanele cu sindromul Down, spune Maite Rivollat, de la Universitatea Bordeaux, Franța, care a studiat scheletul cu colegii ei.
Echipa lui Rivollat a studiat modul în care copilul cu sindromul Down a fost îngropat, lucru ce nu a fost posibil în alte cazuri antice similare. Copilul a fost plasat pe spate în mormânt, într-o orientare est-vest, capul îndreptat spre vest – fapt comun pentru toți cei îngropați în necropolă.
,,Cred că studiul este un caz convingător pentru diagnosticarea sindromului Down”, a declarat John Starbuck, de la Universitatea Indiana, din Indianapolis, care a analizat o figurină veche de 1.500 de ani din cultura Tolteca, din Mexic, ce aparent portretizează o persoană cu sindromul Down.