Pe urmele vestitei familii de Medici

Italia perioadei renascentiste își leagă numele de una dintre cele mai celebre și mai influente familii din istorie: de Medici. Importanți susținători ai artei și al culturii în general, dar cunoscuți în același timp și pentru opulența care îi înconjura, membrii familiei de Medici au reușit să creeze o adevărată dinastie ce a condus Florența timp de mai bine de trei sute de ani.

Iar istoria aceste familii începe undeva în secolul al XII-lea, când primii ei reprezentanți pășesc pe pământul localității toscane Florența. Se pare că întreaga lor avere a pornit de la îndeletnicirea banală a creșterii oilor.

Apoi, rând pe rând urmașii lor au dus mai departe meșteșugurile transmise din generație în generație, astfel că în perioada renascentistă familia de Medici ajunsese să fie cea mai bogată din lume.

Dintre ei, Casimo de Medici s-a făcut remarcat prin incredibila sa avere și astfel, în 1434 el devine conducătorul absolut, dar din umbră, al Florenței pentru că de fapt nu a ocupat niciodată o funcție publică. Alături de succesorii săi – numiți mecena – va face din orașul toscan unul dintre cele mai înfloritoare și mai reprezentative pentru arta și cultura renascentistă.

Ca majoritatea membrilor familiei de Medici și Casimo (cunoscut ulterior drept Casimo cel Bătrân) a fost un admirator înfocat al artelor, susținând artiști importanți ai vremii ca Brunelleschi sau Fra Angelico.

Să nu uităm că el este cel care a finanțat lucrările de finalizare a bisericii Santa Maria del Fiore (sau Domul din Florența), realizate de Brunelleschi, edificiu ce reprezintă unul dintre simbolurile orașului italian.

De altfel, chiar actualele Galerii Uffizi în care astăzi se pot admira lucrări valoroase ale Renașterii italiene și nu numai, se află în clădirea în care Casimo a decis să mute birourile oficialilor florentini, înființând acolo și un mic muzeu.

Apoi, după Casimo, unul dintre cele mai răsunătoare nume al dinastiei de Medici este cel al lui Lorenzo, supranumit și Magnificul. Cunoscut ca un susținător înfocat al artei atât financiar cât și prin comandarea de opere ale unor artiști celebri ca Leonardo da Vinci sau Boticelli, el a fost de fapt și cel care a descoperit talentul lui Michelangelo și l-a invitat să locuiască pentru o vreme la palatul său.

Și pe cât de cunoscut era pentru opulența în alegerea decorațiilor, picturilor sau sculpturilor, Lorenzo de Medici era deopotrivă și un înfocat jucător de cărți, iar jocuri ca la bassetta sau il frusso apar deseori menționate în poemele sale.

Și nu putem să nu vorbim de Florența și de familia de Medici, fără a aminti de clădirea ce găzduiește în prezent primăria orașului: Palazzo Vecchio.

Cu aspectul său de fortăreață și frumoasele ferestre în stil gotic, impresionanta clădire veghează solemn asupra Florenței așa cum făcea și odinioară când din turnul său de 94 de metri înălțime se auzea bătaia clopotului care vestea adunări importante ale oamenilor politici ai vremii.

Și deși clădirea în sine datează din 1299, interiorul palatului și decorarea lui i se datorează în mare parte arhitectului familiei de Medici, Vasari. El este cel care a pictat cea mai cunoscută sală a palatului, Salonul celor cinci sute (Salone dei Cinquecentro), iar pasarela ce leagă Palatul Vechi de Galeria Uffizi poartă numele de Coridorul Vasari, în memoria celui care l-a construit.

Atât de influentă și de conectată cu toate ramurile vieții publice și culturale ale Florenței a fost familia de Medici, încât unii dintre membrii lor au reușit să ajungă chiar și în cele mai înalte funcții religioase ale lumii catolice. Așa se face că papii Leon al X-lea, Clement al VII-lea, Pius al IV-lea și Leon al XI-lea au făcut toți parte din rândurile familiei de Medici.

Prin imensa lor avere pusă de multe ori în folosul finanțării unor opere și artiști ce au rămas de neegalat în istorie, dar și ca sponsori ai culturii, membrii familiei de Medici au reușit să păstreze vie o pagină importantă din istoria Italiei.

De aceea este cu neputință să se vorbească despre perioada renascentistă fără a se menționa contribuția lor extraordinară în recunoașterea Florenței drept unul dintre cele mai importante nuclee ale acestei epoci.