Stil
EDITORIAL Si ce daca am 35 de ani?
Nu refuz niciodata sa raspund la intrebarea “Cati ani ai?”. Sigur, de cele mai multe ori raspunsul meu logic este de fapt o alta intrebare: “Cati ani imi dai?”. Dupa ce de aproape de fiecare data estimarea este in favoarea mea, raspund si eu sincer si evident foarte mandra de mine: “Am 35 de ani!”.
De ce sunt mandra?
Pentru ca rad ca un copil, rad mult, ma amuza orice prostioara pe care o vad sau aud.
Pentru ca pot sa fac misto de mine in cele mai diverse feluri, pentru ca iarna cand e ger am nasul si obrajii rosii de la frig si mi se pare tare amuzant.
Pentru ca acum am descoperit care este drumul meu in viata, cu greu, ce-i drept. Sunt convinsa ca toate experientele de pana acum au cladit persoana care sunt azi, cu bune, cu rele.
Pentru ca am fost slaba, plinuta, dodoloata, am fumat, m-am lasat, iar m-am apucat, la un moment dat iar ma voi lasa.
ITI RECOMAND: 18 lucruri pe care trebuie sa le stii pana la 30 de ani
ITI RECOMAND SI:25 de lectii de viata de la un batran de 100 de ani
Cand eram adolescenta si ma uitam la Beverly Hills, Melrose Place si altele de genul imi faceam idei despre cum as vrea sa fie viata mea: cu propriul apartament, cu propria cutie postala din care sa iau scrisorile si pliantele cand vin acasa de la serviciu, evident un super serviciu. Ma vedeam intr-o tinuta cocheta, cu o geanta extra large, ajungand acasa si tolanindu-ma intr-un fotoliu si citind o carte buna. Sigur, cu un pahar imens de vin (paharul, nu cantitatea de vin :)).
Intr-o zi, stateam in fata cutiei postale scotocind dupa pliante si m-a lovit: AM TOATE ASTEA!!!
Am avut asa un sentiment de recunostinta, de bucurie, placere, fericire, unul de ala de mi-a facut pielea de gaina.
Ce sa vezi… imi plac la nebunie paharele mari si bombate de vin (din nou, obiectul si nu cantitatea) si imi place sa stau cu laptop-ul in brate intr-un fotoliu imens si sa ma uit la gablonturi :), cu pisica topaind pe langa mine.
Si, da, am 35 de ani!
