Moșii de iarnă 2018. Ce nu ai voie să faci

Mâine se sărbătoresc Moșii de Iarnă. În fiecare an, înainte de duminica Înfricoșătoarei Judecăți, creștinii ortodocși din țara noastră îi pomenesc pe cei trecuți în neființă.

Conform tradițiilor populare, această sărbătoare este numită și Sâmbăta morților. În această zi în biserică sunt pomeniți oamenii care nu au avut parte de slujbe rânduite la înmormântare.

Bătrânii povestesc cum sufletele morților vin pe pământ, în timp ce credincioșii dau de pomană mâncare gătită pentru ca spiritele să îi ocolească.

Se spune că sufletele celor morți se hrănesc cu aburii bucatelor și mireasma cozonacilor gătiți pentru a fi dați de pomană.

Creștinii nu au voie să îi uite pe cei dragi care nu mai sunt printre noi, astfel că se spun mai multe rugăciuni pentru cei plecați lângă Domnul, spre iertarea păcatelor și viață veșnică și liniștită.

Creștinii dau de pomană sarmale, piftie, plăcințele, vin, colivă, cocozanci, fructe sau chiar lumânări aprinse pentru sărmanii care nu își permit.

Moșii de iarnă se mai numesc și Moșii de piftii în anumite zone ale țării, mai ales Muntenia și Oltenia. Mâine, pe 10 februarie, se mănâncă răcituri sau piftii.

Dacă răciturile nu se consumă în această zi, atunci frigurile își vor face apariția, spun bătrânii.

Totodată, în această zi nu se lucrează. Toate femeile trebuie să țină cont de acest avertisment pentru că dacă vor munci vor tremura precum piftiile.

Se spune că oamenii care nu respectă aceste tradiții vor înnebuni.

Rugăciune pentru cei morți

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!