Rugăciune specială pentru Florii. Se rostește de trei ori duminică

Duminica Floriilor

Duminica Floriilor este cea mai importanta sărbătoare din aceste zile și marchează intrarea Domnului în Ierusalim. Este ziua în care a mers pe asin şi a fost întâmpinat cu flori, ramuri de măslin şi salcie. Salcia înlocuieşte de fapt ramurile de măslin şi finic, care nu se găsesc în România. Preotul sfințește salcia pe care credincioșii o aduc la biserică sau pe care personalul bisericesc o pregătește, după care, la sfârșitul slujbei, o împarte celor prezenți.

Salcia se așază la icoane, la porți, la casele românilor, pentru a-i feri pe aceștia de boli, de rele și spirite necurate. Se spune că salcia poate fi arsă câte puțin la vreme rea, ploi puternice, furtuni, tunete, pentru a feri casa de orice probleme.

În această zi, cei care poartă nume de flori sunt celebraţi. Despre persoanele care poartă nume de flori se spune că au un suflet foarte bun, care înflorește atunci când are parte de iubire. Tradiția spune că fetele, în special cele care poartă nume de Flori, trebuie să scoată zestrea la aerisit, să pregătească coronițe din flori și să le folosească pentru a-și atrage ursitul.

Rugăciune de Florii

De Florii, credincioșii merg la biserică, unde tot felul de merinde pregătite special pentru această mare zi. De altfel, se sfințește salcia și tot atunci se mănâncă și pește, în special pentru cei care țin post.

Dacă nu poți ajunge la biserică, poți citi acasă o rugăciune puternică, ce te va ajuta la greu mereu și te va apropia și mai mult de Domnul. Rostește-o ori de câte ori simți nevoia, dar în special de 3 ori.

“Doamne, Dumnezeul nostru, Care şezi pe heruvimi;
Cel ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pe Unul Născut Fiul Tău,
Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin Crucea,
prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia, venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie,
poporul care şedea întru întuneric şi în umbra morţii,
luând semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic, I a prevestit învierea,
Însuţi, Stăpâne, păzeşte ne şi pe noi, care urmând acelora purtăm în mâini
ramuri de copaci în această zi de înainte prăznuire.
Şi precum pe acele popoare şi pe acei prunci care Ţi au strigat Ţie:
osana, apără ne şi pe noi, ca prin laude şi cântări duhovniceşti
să ne învrednicim de dătătoarea de viaţă învierea cea de a treia zi,
în Hristos Iisus Domnul nostru, cu Care împreună eşti binecuvântat,
cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.