Știri
22 iunie 1941: «Soldaţii sovietici săreau pe ferestrele cazărmilor»
În aprilie 1990, Dumitru Arapu (născut la Zimnicea, în 1915), fost colonel de artilerie în statul major al armatei române, stabilit în 1978 în Franţa, a publicat la editura Academiei Europene a Cărţii o carte de memorii din timpul participării sale la campania pe Frontul de Est. Pentru cei obişnuiţi cu o imagine eroic-idilică asupra armatei române în timpul „Războiului sfânt”, observaţiile, faptele şi opiniile aşternute de colonelul Dumitru Arapu vor fi şocante, dezvăluind adevăruri incomode privind una dintre instituţiile în care avem cea mai mare încredere.
„În acel timp (1940 – n.tr.) eram un tânăr ofiţer de artilerie, care-şi făcuse stagiul de sublocotenent într-unul dintre cele mai vechi regimente de artilerie, purtătorul unor frumoase tradiţii, care repurtase în timpul Primului Război Mondial glorioase succese şi primise titlul onorific de «Regiment La France»; pe epoleţii ofiţerilor săi era înscris «R.F.» (…) Priveam cu o profundă nelinişte cum această enormă forţă militară germană, căreia nu-i puteam nega calităţile, era dirijată de o putere politică criminală şi iresponsabilă, îndreptată spre acte catastrofice, împotriva intereselor umanităţii şi, în final, contra propriului popor. În conformitate cu tradiţiile de disciplină ale armatei, care prevedeau executarea fără ezitare a ordinelor, aşteptam cu înfrigurare desfăşurarea evenimentelor.
Divizia a 10-a Infanterie, din care făceam parte, era dislocată – după ce Basarabia fusese ocupată de către URSS într-o manieră la fel de arbitrară cum fuseseră smulse şi celelalte teritorii româneşti prin Dictatul de la Viena – în nordul Dobrogei, pe Dunăre, inclusiv pe braţul septentrional al Deltei, faţă în faţă cu R.S.S. Moldovenească. Deoarece tocmai urmasem un curs de specializare pentru comandanţi de unităţi de observare/reperare, mă aflam în fruntea unei astfel de unităţi dispuse în faţa diviziei. Aceasta mi-a dat posibilitatea să fac observări mai ample şi mai aprofundate şi să apreciez mai bine desfăşurarea operaţiilor militare.
Salva a plecat cu tun cu tot
Perioada de pregătire şi tensiune nu a fost lipsită – aşa cum se anticipa – de încăierări, cu toate că exista un Pact de neagresiune între Germania şi URSS. Îmi amintesc cum într-o dimineaţă noroasă, deci cu o vizibilitate redusă, din primăvara anului 1941, o navă militară sovietică camuflată a încercat să pătrundă în Deltă, sub pretextul unor cercetări hidrologice în apele teritoriale române. Comandantul diviziei, Generalul de infanterie G. Avramescu (ulterior comandant al Armatei a 4-a în 1944-1945 – n.tr.), i-a cerut generalului Costin Ionaşcu, comandantul artileriei (viitor şef al Marelui Stat Major între 1945-1947 – n.tr.), să deschidă focul dacă nava nu se supunea somaţiei de a se retrage.
