Accident la un festival stradal din sud-vestul Germaniei, patru copii răniţi

Patru copii au fost răniţi sâmbătă în timp ce se dădeau într-un carusel la un festival stradal din oraşul german Ramseck (sud-vest), a informat poliţia locală, citată de DPA.

Accidentul s-a produs atunci când una dintre gondolele caruselului, în care se aflau trei copii, s-a desprins, ciocnindu-se de o altă gondolă.

Pe moment nu este clar cum s-a rănit cel de-al patrulea copil.

Potrivit polției, unul dintre copiii răniţi a suferit leziuni grave

Cauza accidentului rămâne pe moment necunoscutăţiei, unul dintre copiii răniţi a

Marea majoritate a muncitorilor străini care muncesc în parcurile de distracţii din Germania este formată din români, recrutaţi prin agenţii pentru plasarea forţei de muncă. Salariul lunar oferit de germani este cuprins între 500 şi 750 de euro, iar munca este istovitoare: şapte zile pe săptămână, programul începe la orele 06.00 – 07.00 şi se termină la miezul nopţii, în funcţie de afluenţa publicului.

Cei din America de Nord se mai odihnesc, dar românii de la maşinuţele nemţeşti sunt roboţei programaţi pe non-stop. În schimb, germanii sunt foarte corecţi la acordarea salariilor. Când îi vezi de departe, parcă ar fi un deal cu valea de alături: Constantin Petre are aproape 2 metri înălţime – este un colos pe care patronul Johann Schongel jr. îl foloseşte ca să ridice proţapul greu de la autotrenul Mercedes. Celălalt, Nuţu Moldovan, este mic, agil, cu aspect de veveriţă furioasă – are 165 de centimetri, iar Schongel jr.

îl foloseşte în spaţiile înguste: bunăoară, când patronul dă ordin de strângere a tavanului caruselului (în fapt, o plasă metalică, bună conducătoare a curentului electric, la care se conectează antenele maşinuţelor). Nuţu se vâră în interior, sub valul uriaş de sîrmă, cu mîinile şi picioarele larg desfăcute („poziţie ginecologică”, râde pe margine Petre) ca să ajute ochiurile metalice să se aşeze perfect.

Amândoi sunt ardeleni, proveniţi din două comune de ţărani înstăriţi de lângă oraşele Bistriţa şi Năsăud. Petre – care a lucrat până şi în Luxemburg, la cules de struguri, are experienţa a zece ani de muncă peste hotare şi a adus deja acasă nişte saci buni de pâine amară din străinătate, dar atât de aşteptată de familie. Nuţu, în schimb, nu are decât vreo şapte luni de când a sosit în Germania:

„S-a întâmplat că Sorin, care fusese înainte la domnul Schongel, n-a putut să mai vină în Germania, a avut pe cinevz bolnav în familie. Aşa că cei de la Agenţie m-or anunţat pe mine”, îşi aminteşte el. „Nemţii muncesc, nu prea vorbesc” Nuţu a plătit comision la firma de intermediere din România şi a plecat urgent spre Germania. La autogara din Passau l-a aşteptat chiar Schongel jr. „Dintr-o eroare, ăia de la Agenţia românească i-au transmis patronului că o să-i vină unul înalt, blond, cu ochi albaştri”, râde Nuţu. „

Când m-a văzut Schengel, cum eram – mic şi negru, s-a cutremurat oleacă, dar n-a zis săracu’ nimic! M-a îmbarcat şi am pornit spre casa lor, a clanului Schongel, că ei de generaţii întregi se ocupă numai cu asta, cu maşinuţe şi carusele. Pe drum nu i-am zis nimic şi nu m-a întrebat nimic: nemţii muncesc, nu prea vorbesc. Asta s-o ştii şi tu: neamţul vrea să te vadă muncind, geaba îi zici tot felul de glume şi vorbe”.