Supraviețuitoarea Infernului de la Colectiv. Alexandra Furnea a rămas cu o pereche de”aripi piezișe”

Alexandra Furnea este o tânără în vârstă de 28 de ani. Ea se numără printre norocoșii celor care au supraviețuit incendiului catastrofal din clubul Colectiv, în care și-au pierdut viața alți 64 de tineri. A suferit arsuri grave, a trecut prin dureri de neimaginat, a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale, însă semnele lăsate de flăcări le privește ca pe niște „aripi piezișe”.

La aproape un an de la tragedia din Colectiv, Alexandra a postat o fotografie pe pagina sa de socializare în care se observă cicatricile de pe corp, urmată de un mesaj cuprinzător.

„9 luni mai tarziu, o pereche de „aripi” piezise, care inca mai dor.
9 luni mai tarziu, nu s-a facut inca dreptate. Cei dragi care au pierit raman pierduti pentru totdeauna. Vinovatii nu au fost pedepsiti.

9 luni mai tarziu, un singur spital din Bucuresti se ocupa de recuperarea ranitilor. Restul s-au spalat pe maini si, in cel mai bun caz, au pastrat un ranit sau doi, ca sa nu bata la ochi.
Desi se stie ca avem nevoie de proceduri specializate inca 2 ani dupa incident, in afara de cei de la Spitalul Militar si de doamna Cristina Gorgonetu (carora le multumesc din tot sufletul pentru grija si devotament), toata lumea (ma refer la institutii medicale) a renuntat sa mai lupte pentru insanatosirea noastra.
Formatiile canta in continuare in conditii care lasa de dorit.

Ce s-a schimbat dupa Colectiv?
*As vrea sa ii multumesc si Luminitei Pantea, o terapeuta extraordinara care a muncit enorm ca sa ma „repare”…pana cand nu a mai putut sa faca asta, din motive care nu tin de ea.”, a scris Alexandra pe pagina sa de Facebook.

La scurt timp după incendiu, Alexandra a găsit puterea să vrobească despre tragedia care a marcat-o pe viață.

„Moarte. Era cuvântul care îmi poseda creierul și, în acel moment, m-am gândit la mama, care este văduvă. La suferința ei și a surorii mele mai mari, la cei doi nepoței… Dar din ochi nu-mi puteau curge lacrimi, și oricum, chiar dacă ar fi făcut-o, nu ar mai fi stins nimic. Voiam să se termine mai repede. Îmi doream ca durerea să înceteze. Nu mai auzeam nici țipete, nici rugăciuni. Focul înghițise totul.”, este un pasaj dintr-o lungă postare de pe pagina Alexandrei de facebook.