Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai populari sfinţi din calendar, este prăznuit la 6 decembrie. De origine grecească (Nikolaos), numele este format din două cuvinte: nike, „victorie“ (de la nikao, „a învinge“), şi laos, „popor“. Se poate astfel traduce prin „obştească biruinţă“.
Potrivit tradiţiei, Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, oraşul Pătară (Turcia). Părinţii au fost oameni înstăriţi, dar şi foarte credincioşi. Şi-au dorit mult un copil. Şi Dumnezeu le-a dăruit unul. Unul milos, foarte înţelept şi extrem de curajos. A învăţat viaţă duhovnicească de la unchiul sau, Nicolae, episcopul Patarelor. Rămas orfan devreme, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea moştenită fără să păstreze nimic.
Sfântul Nicolae a aparat dreptatea printre oameni şi a mântuit de la condamnare trei bărbaţi. A fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii. Oamenii îl chemau având credinţă că necazurile lor vor fi mântuite. Două dintre minunile sale au marcat profund conştiinţa creştinilor şi stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Se spune că o familie săracă avea trei fete. Şi, atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă „uşoară” ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau. Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.
Se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, nişte marinari. De atunci, aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Popularitatea să a crescut atât de mult încât în Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae. După o viaţă aspră, dar plină de credinţă, a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserica din Bari, în sudul Italiei.
Sfântul Nicolae aduce cu el tradiţii, obiceiuri şi superstiţii, pe care orice român ar trebui să le ştie. Iată care sunt câteva tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Nicolae:
În tradiţia românească, Sfântul Nicolae apare înfăţişat pe un cal alb, făcându-se aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii. Acesta păzea Soarele care încerca să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile dinspre miazănoapte, pentru a lasă lumea fără lumina şi căldură. În credinţă populară, este denumit Sancicoara. Este recunoscut pentru că ajută văduvele, orfanii, oamenii săraci şi apară soldaţii în timpul războiului. Din acest motiv pentru, este invocat în timpul luptelor.
Se spune că în ziua de 6 decembrie, Moş Nicolae îşi scurtura barbă sură şi astfel, începe să ningă.
În unele zone ale ţării, în ziua de Sfântul Nicolae oamenii aduc în casă cregunte de pomi fructiferi pe care le păstrează în apă lângă icoane că să înflorească până de Anul Nou. Iar dacă aceste crenguţe vor înflori până când anul se sfârşeşte, anul care vine va fi unul foarte roditor şi plin de satisfacţii.
În alte regiuni fetele se adună în ajunul sărbătorii pentru a face plăcinte, iar seară, la ora nouă fix, flăcăii năvălesc peste ele şi petrecerea începe.
Cea mai veche tradiţie referitoare la acest Sfânt este pedepsirea copiilor neascultători cu nuieluşa pe care o lasă în ghetuţele lor în noaptea de 5 spre 6 decembrie. El îi pedepsea pe copiii obraznici, care se abăteau de la credinţă, lovindu-i cu nuiaua peste mâini.
Conform tradiţiei, nuieluşa cu care era pedepsit copilul trebuia să fie din măr. Dacă această, pusă în apă, va înflori până de Crăciun, însemna că Moş Nicolae l-a iertat pe cel care nu a fost ascultător.
Acest articol a fost actualizat la: 2016-12-06T07:28:12+02:00 7:28
Acest site foloseste cookies.
Read More