Știri
Comemorare Colectiv – Mariana Oprea: „Nu știu cât a mai rămas din ce eram înainte”
Seara de 30 octombrie 2015 va rămâne în istoria României pentru tragedia de la Colectiv, în care 64 de tineri și-au găsit sfârșitul în cumplitul incendiu. Vă invităm să recitiți cele mai emoționante mărturii ale supraviețuitorilor, pentru ca acest eveniment să nu fie uitat niciodată.
Mariana Oprea este una dintre supraviețuitorii tragediei de la Colectiv. La un an de la incendiul catastrofal, Teddy, așa cum îi spun prietenii, a arătat lumii întregi lupta pe care o duce. Mariana Oprea a câștigat lupta cu moartea și nimic nu o va opri să-și trăiască viața.
„Nu știu cât la sută a mai rămas din ce eram înainte.”, a declarat Mariana Oprea pentru antena 1.
Mariana a supraviețuit din Infernul Colectiv, însă a suferit arsuri pe 40% din suprafața corpului. Medicii au fost nevoiți să-i amputeze degetele de la mâna stângă. La cele de la dreapta, încă nu și-a recuperat mobilitatea. Însă e hotărâtă ca trecutul să rămână în urmă.
„Nu știu dacă am pe cine să iert. S-a întâmplat! Nu mă raportez la cuvântul iertare.”, a mai spus Tedy.
Mariana Oprea a vorbit și despre momentele grele trăite în timpul incendiului.
„Au fost câteva secunde în care m-am gândit că mor, în momentul în care piciorul mi-e prins în container și nu pot înainta. Au fost alte secunde în care m-am întors și m-am uitat în spate și am văzut cum flăcările înaintau și mi-am dat seama că nu o să mai ies de acolo. A fost un sentiment de împăcare. Nu am avut mult timp să conștientizez sau să pun îna raport ce s-a întâmplat. ”
Pe Teddy a scos-o cineva din blocajul format de oamenii disperați și a lăsat-o afară, în fața clubului.
„De acolo m-am ridicat singură, eram pe tocuri. Am ieșit din gang, îmi era frig și căutam un adăpost. Am încercat î prima ambulanță, era ocupată. În a doua ambulanță am rugat să mă ia să stau pe jos să simt puțină căldură. Am ajuns la spital, mă sunase fratele meu și i-am spus: stai liniștit, m-am ars puțin.”, a povestit Teddy în cadrul emisiunii „Teo Show”.
„Am stat o săptămână la Spitalul Militar și apoi am plecat în Viena. Era jumătatea lunii decembrie, crezusem că a trecut o noapte. Aveam un ceas deasupra ușii și de câte ori mă uitam nu știam când e ora de zi și de noapte. Era o lumină d eveghe și nu făceam diferența între zi și noapte.”, a mai adăugat Mariana Oprea.
Apropiații au încercat să o protejeze și i-au spus treptat ce s-a întâmplat cu adevărat în seara tragediei de la Colectiv.
„Informațiile cu tot ce s-a întâmplat le-am acumulat într-o lună. Eu tot întrebat ce s-a întâmplat, pentru că nu mai știam multe că am leșinat. Nu știam câți răniți au fost și nu voiau să-mi spună.
Nu mi-am imaginat că o să fiu atât de bine, într-un timp atât de scurt, aproape un an. Mi-era imposibil să mă văd făcând din nou lucruri.
Momentan lucrez ca arhitect și am primit foarte mult sprijin din partea prietenilor și a oamenilor cu care nu avusesem mult contact. A fost copleșitor să văd că toată lumea a fost alături de mine.”, a mai spus Tedy.
Teddy are acum o proteză, o mână bionică, cu care încearcă să se obișnuiască.
”Un copil mi-a zis că sunt îmblânzitoarea de roboţi… Mi s-a părut foarte drăguţ. Am, într-adevăr, accesibilitatea lucrurilor pe care nu le puteam face până acum. Proteza are doi senzori în lateralul palmei şi doi în mijloc. Senzorii preiau mişcarea muşchiului şi pot închide sau deschide palma”, a explicat Tedy potrivit adevarul.ro.
”O dată la jumătate de oră trebuie să îmi scot mâna din proteză, pentru că transpiră şi afectează senzorii. Va trebui, probabil, să facă nişte găuri în palma protezei, pentru a respira pielea”, povestește supraviețuitoarea.