Cum recunoști pericardita hemoragică boala de care suferă Ion Iliescu. „Semnele apar de la 27 de ani”

Ion Iliescu a fost internat de urgență astăzi la spital și suferă de pericardită hemoragică, o boală care apare în jurul vârstei de 27 de ani.

Ce este pericardita hemoragică?

Tamponada cardiacă apare atunci când se acumulează fluid în sacul pericardic şi presiunea intrapericardică creşte, devenind mai mare decât presiunea diastolică cardiacă normală.

Afecţiunea poate fi suspectată pe baza semnelor clinice şi a examenului fizic; examenele de laborator, electrocardiograma şi radiografia toracică pot sugera diagnosticul şi pot ajuta la identificarea unor cauze şi complicaţii, însă definitiv şi esenţial pentru diagnostic este examenul ecocardiografic.

Tamponada cardiacă este o urgenţă: viaţa pacientului depinde de diagnosticul rapid şi corect şi de efectuarea la timp a pericardiocentezei, această manoperă fiind singurul tratament eficient în caz de tamponadă cardiacă.

Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare de lichid. Prezenta de lichid in cantitate mare poate conduce chiar la sindromul de tamponada cardiaca.

Diagnosticul se bazeaza pe prezenta constatarilor clinice si ECG tipice. Pentru identificarea modificarilor sunt necesare uneori trasee ECG seriate.

La examenul fizic se percepe frecatura pericardica – un zgomot de tonalitate inalta sau joasa, suprapus peste zgomotele cardiace, se aude bine “sub ureche”, cu bolnavul in apnee.

Probele biologice pot arata sindrom inflamator nespecific: VSH si fibrinogen crescute, proteina C crescuta, leucocitoza. Se pot evidentia anticorpi specifici pentru agentul etiologic in formele infectioase.

Ecocardiografia – pericardul poate fi usor ingrosat, rar apare o cantitate usor crescuta de lichid pericardic.

Pericardita acuta poate aparea la pacientii cu infectii, boli de tesut conjunctiv, uremie, traumatisme, infarct miocardic sau care urmeaza anumite medicamente (ex: hidralazina, izoniazida, procainamida).

Pericardita infectioasa are de cele mai multe ori etiologie virala (echovirus, influenza, coxsackie).

Pericardita bacteriana purulenta este rara, dar poate aparea dupa endocardita infectioasa, pneumonie, septicemie, traumatisme penetrante, sau interventii chirurgicale cardiace.

Efuziunea pericardica cronica sau pericardita constrictiva pot aparea dupa orice afectiune care produce pericardita acuta, cum ar fi TBC, tumori, iradiere sau intervenii chirurgicale. Efuziunile pericardice mari (seroase, sero-sanguinolente sau hemoragice) sunt cauzate de obicei de metastaze neoplazice.

Hemopericardul (acumulare de sange in pericard) poate conduce la pericardita sau fibroza pericardica; cauze frecvente sunt traumatismele toracice, leziuni iatrogene (ex: produce in urma cateterizarii cardiace, montarea unui pacemaker, sau plasarii unei linii venoase centrale) si ruperea unui anevrism toracic.

Ion Iliescu. Pericardita – simptome

Unii pacienti prezinta semne si simptome de inflamatie (pericardita acuta); altii au manifestari secundare acumularii de fluid (efuziune pericardica). Simptomele si semnele variaza in functie de severitatea inflamatiei, volumul de fluid si rata acumularii acestuia. Daca se acumuleaza lent (in decurs de cateva luni), chiar si un volum mare de lichid poate ramane asimptmomatic, conform medlife.ro.

Pericardita acuta produce de obicei durere toracica si frecatura pericardica, uneori asociate cu dispnee. Primele semne pot fi cele de tamponada: hipotensiune, soc sau edem pulmonar.

Deoarece inervatia pericardului si miocardului este aceeasi, durerea toracica produsa de pericardita este uneori similara cu cea produsa de inflamatia si ischemia miocardica; aceasta este surda sau ascutita, localizata precordial sau substernal si radiaza la nivelul gatului, marginii muschiului trapez sau umerilor. Durerea cauzata de pericardita este de obicei agravata de miscarile toracice, tuse si respiratie; poate fi ameliorata cand pacientul sta ridicat si se apleaca spre anterior. Uneori sunt prezente tahipneea si tusea neproductiva; adeseori pacientii prezinta febra, frisoane si stare de slabiciune.

Ion Iliescu. Pericardita – tratament

De obicei se recomanda spitalizare, pentru a putea depista la timp eventualele complicatii. In caz de tamponada cardiaca, se practica imediat pericardiocenteza (procedura care implica introducerea unui ac subtire, prin peretele toracic, direct in sacul pericardic, pentru a drena o parte din lichidul prezent); chiar daca se scoate numai un volum mic de lichid, manevra poate salva viata pacientului.

Durerea poate fi controlata de obicei cu aspirina sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (ex. ibuprofen). In ceea ce priveste durerea severa, poate necesita administrare de opiodide si corticosteroizi.

Fostul președinte Ion Iliescu va fi operat pe inimă.

Potrivit primelor informații, diagnosticul este pericardită hemoragică.

Ion Iliescu a fost, din decembrie 1989, liderul FSN, transformat ulterior în PDSR şi PSD.

Ion Iliescu a condus statul român ca preşedinte al CFSN şi CPUN până la alegerile din mai 1990, când a fost ales preşedinte al României.

Ulterior, el a mai avut două mandate de preşedinte ales al ţării, între 1992-1996 şi 2000-2004. Între 1996-2000 şi 2004-2008 a fost senator din partea PDSR/PSD.

Ion Iliescu suferă și de cardiopatie ischemică

În vârstă de 89 de ani, Ion Iliescu suferă de cardiopatie ischemică şi, de peste 20 de ani, trăieşte fără vezică biliară. În 1994 i s-a extirpat vezica biliară. Conform medicilor, Ion Iliescu îşi face controale de rutină de două-trei ori pe an.

Ultima oară când a suferit o intervenție chirurgicală a fost în 2012. Ion Iliescu a fost operat în 16 ianuarie 2012, la Spitalul Elias din Capitală, când a suferit o intervenţie laparoscopică pentru extirparea unui polip de pe colon. A fost externat a doua zi.

În 7 aprilie 2012 a avut un puseu de tensiune, însă analizele efectuate au fost în regulă. El a lipsit atunci de la congresul PSD şi de la mitingul USL.

După intervenţia chirurgicală din ianuarie 2012, Iliescu trebuie să revină periodic pentru control de rutină. De fiecare dată rezultatele au fost bune, a precizat conducerea Spitalului Elias în 2013. În 21 februarie 2013 a mai fost internat pentru analizele periodice.

Fostul preşedinte a mai fost internat la Spitalul Elias din Capitală şi la sfârşitul lunii noiembrie 2011 din cauza unor tulburări digestive; i-au fost făcute analize, medicii constatând că nu are probleme majore de sănătate. Fostul preşedinte a fost externat în ziua următoare, el scriind pe blog că se simte bine şi că a avut „o indispoziţie digestivă”.

În 24 noiembrie 2011 a suferit o colică biliară, dar a fost externat după puţin timp. Atunci, medicii au constatat că fostul şef al statului nu are probleme majore de sănătate după efectuarea mai multor analize.

Presa a speculat atunci că respectiva criză ar fi fost provocată de disputa avută cu Mircea Geoană la ședința Comitetului Executiv PSD, cu câteva zile înaintea excluderii acestuia din partid. În 22 noiembrie 2011, Comitetul Executiv al PSD a decis excluderea lui Geoană din partid. Fostul lider a spus: Adio, tovarăşi! Ponta e o marionetă, Iliescu – o piază rea!. Victor Ponta este o „marionetă” a lui Iliescu şi Năstase. În aceeaşi seară , Iliescu, a calificat acuzele aduse de Geoană drept „o obrăznicie”.

Nu a fost prima oară când preşedintele onorific al PSD a fost operat. În 15 martie 2008, a fost operat la cot de bursită (acumulare de ţesut adipos), tot la Spitalul Universitar de Urgenţă din Capitală.

În anul 2007, a fost supus unei alte intervenţii chirurgicale, de lărgire a arterelor care alimentează inima, într-o clinică din Paris. De fapt, Ion Iliescu nu se afla la prima intervenţie de coronaro-plastie.

Cu doi ani înainte, pe 18 mai 2005, a fost operat după un puseu de tensiune. Diagnosticul pus de medici a fost cardiopatie ischemică, o boală frecventă la persoanele de peste 50 de ani, după cum declara doctorul Sorin Oprescu, director la acea vreme la Spitalul Elias şi medical personal al lui Ion Iliescu.

Ateroscleroza coronară a impus intervenţia chirurgicală pentru montarea a cinci stenturi de lărgire a arterelor care alimentează inima cu sânge. În 2006 a fost la un consult la Paris, la un an după efectuarea în ţară a montării unor stenturi, pe arterele coronariene.