Domino ca joc și efect

Cea mai veche formă a jocului cunoscut astăzi ca domino își are originea în China, în timpul dinastiei Yuan. Un bărbat pe nume Zhou Mi a scris despre acesta în textul său intitulat „Evenimente anterioare în Wulin” undeva între 1232 și 1298. Acolo el menționa atât „pupai” (domino), cât și zarurile – ca obiecte vândute de vânzătorii ambulanți în timpul domniei împăratului Xiaozong, între 1162 și 1189. Zhang Pu, care a domnit între 1602 și 1641, a scris, de asemenea, despre joc în Enciclopedia nenumăratelor comori, afirmând că acesta implică aranjarea pe o suprafață plană a pieselor de domino sau „pupai”. Alte forme tradiționale ale jocului includ Tien Gow, Pai Gow și Che Deng. Setul tradițional de domino, de treizeci și două de piese, a fost conceput pentru a reprezenta toate combinațiile posibile a două zaruri aruncate. Acest lucru diferă de setul occidental de douăzeci și opt de piese, care a fost creat la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Când jocul a sosit în Europa în secolul al XVIII-lea, a fost jucat pentru prima dată în Italia (Veneția și Napoli). Prin această versiune modernă s-a schimbat jocul tradițional chinezesc, pentru a se potrivi mai bine culturii occidentale. Seturile de jocuri europene conțin șapte piese suplimentare, dintre care șase reprezintă valorile obținute de la aruncarea unui jeton, cu cealaltă jumătate a plăcii lăsată necompletată. A șaptea piesă reprezintă combinația goală sau 0-0. După sosirea în Italia, jocul și-a făcut drum spre Franța, unde a devenit destul de popular. Apoi, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, domino-urile au apărut în Marea Britanie; se crede că prizonierii de război francezi au adus jocul cu ei. O altă teorie sugerează că a ajuns la forma sa modernă undeva în Republica Dominicană. Marcajele negre de pe fețele albe aminteau oamenilor de balurile mascate, deoarece spațile libere lăsate în măști pentru ochi erau adesea numite „domino”. Conform unei alte teorii, jocul și-a primit numele de la cuvântul francez „domino”, care se referă la glugile cu alb și negru, purtate de preoții creștini francezi în timpul iernii.

Indiferent care din aceste teorii pare mai plauzibilă, este indubitabil faptul că domino-ul a evoluat într-un joc care a influențat și altele la rândul său. Se presupune că pokerul provine din domino și, în consecință, din combinațiile ierarhizate de piese. Unele documente atestă că în 969 d.Hr., împăratul Mu-Tsung juca domino cu soția și concubinele sale. Cert este faptul că domino nu este un joc care își poate atinge potențialul maxim atunci când sunt implicați doar doi jucători; la fel ca și pokerul. Este adevărat că până și unul dintre cele mai populare jocuri, Texas Hold’em, poate fi jucat de doi până la zece jucători, dar, metaforic vorbind, cu mai puține piese implicate, efectul de domino nu va avea un impact foarte mare. Și ideea de a blufa, care a fost parte integrantă a jocului de domino, așa cum este astăzi inseparabilă de poker, este mai intensă atunci când încerci să determini mai mult de un adversar – care are o „mână” mai bună – să renunțe la joc.

În zilele noastre, diferite versiuni ale domino-ului sunt jucate pe tot globul. Originar tocmai din China, acesta a devenit foarte popular în America Latină, în special în regiunea Caraibelor, unde este jocul național al mai multor țări. Cea mai obișnuită modalitate de a-l juca este adesea denumită „domino direct”, care implică două până la patru persoane și opt etape. Regulile de bază împart jocurile de domino în două categorii principale: jocuri de blocare și jocuri de marcare. În jocurile de blocare, jucătorul are ca obiectiv principal golirea completă a mâinii oponentului, în același timp blocând mișcările altui jucător. În jocurile de marcare, totul se învârte în jurul scorului; prin urmare, este important să fii primul jucător care obține o sută de puncte.

Pornind de la tehnica de joc, s-a ajuns și la formularea conceptului de efect de domino sau reacție în lanț, care este efectul cumulativ produs atunci când un eveniment declanșează un lanț de evenimente similare. De obicei, se referă la o secvență în care timpul dintre evenimentele succesive este relativ mic. Poate fi folosit literal sau metaforic. Conceptul de efect de domino este folosit atât pentru a implica faptul că un eveniment este inevitabil sau foarte probabil, cât și pentru a sugera că un eveniment este imposibil sau foarte puțin probabil. Efectul de domino poate fi vizualizat cu ușurință prin plasarea unui rând de domino în poziție verticală, piesele fiind separate de o distanță mică. La împingerea primului domino, următorul domino din linie va fi răsturnat și așa mai departe, declanșând astfel un lanț liniar în care căderea fiecărui domino este declanșată de domino-ul imediat precedent. Efectul este același indiferent de lungimea lanțului.

În ultimii ani s-au purtat discuții cu privire la introducerea domino-ului în rândul sporturilor olimpice. Deși în mare parte acesta este mai mult un joc decât un sport, care să necesite efort fizic, lucrurile pot deveni extrem de competitive în fața pieselor aliniate pe masă. Și poate părea sedentar, dar cu siguranță nu este. Execuți o mulțime de exerciții în partea superioară a corpului, cu toate numeroasele gesturi ale mâinilor, la care se adaugă săriturile în sus atunci când sărbătorești o victorie. Federația Internațională a Domino-ului este o organizație care luptă pentru recunoașterea olimpică a acestuia și care sponsorizează totodată turnee de domino în întreaga lume, atrăgând sute de jucători. Astfel încât Comitetul Olimpic Internațional să includă un sport în program, acesta trebuie să fie aprobat cu șapte ani înainte de ediția în care ar apărea pentru prima dată. Prin urmare, efectul de domino în cazul acestui joc cu o istorie lungă în spate, s-ar putea manifesta nu mai devreme de acest termen. Până atunci, este important de știut că există multe jocuri care pot fi puse în practică manevrând piesele de domino, precum: Block, Draw, Cross, Muggins sau Concentration.

Domino merită încercat pentru că ajută la dezvoltarea abilităților de gândire critică, la formarea de legături cu diverse grupuri sociale, reduce stresul și îmbunătățește memoria.