Ziua Națională: Istoricii analizează ziua de 1 decembrie

1 decembrie. Istoricii Ioan Aurel Pop, Alin Ciupală şi Dan Berindei au vorbit pentru Agenţia de presă News.ro despre insemnătatea şi importanţa zilei de 1 Decembrie în istoria naţiunii noastre, dar şi despre cum este percepută în prezent Ziua Naţională.

Ioan Aurel Pop crede că astăzi popoarele s-au închis în sine şi că pentru viitor ar fi bine să fie făcute planuri viabile, în timp ce Alin Ciupală spune că Ziua Naţională este acum o ocazie pentru politicieni de a ţine discursuri, de a vorbi despre idealuri foarte generoase pe care cei mai mulţi dintre ei nu le respectă şi nu le valorizează.

Dan Berindei este de părere că cetăţenii României sunt ca nişte ”ciulini bătuţi de vânturi” şi că şcoala ar fi cea mai potrivită să cultive conştiinţa naţională.

Prezentă integral declaraţiile acordate News.ro de cei trei istorici:

Ioan Aurel Pop: Statul român nu şi-a găsit tocmai locul meritat

„1 Decembrie este sărbătoarea naţională, Ziua Naţională. Toate ţările au o zi naţională care se referă fie la unitate, fie la independenţă, fie şi la una şi la alta. La noi, ziua de 1 Decembrie are o conotaţie fericită pentru că marchează crearea statului naţional unitar, adică a acelui organism care era menit să fie şi este să fie adăpostul, să fie mijlocul de apărare, de organizare şi de conservare a poporului român. Cu alte cuvinte, popoarele care şi-au organizat state de-a lungul timpului, chiar şi mai târziu, au rezistat în istorie. Cele care au trăit risipite prin alte state, au vieţuit, dar au rămas într-o stare letargică şi până la urmă au dispărut mai uşor. Statul, ca organism de conservare, de apărare şi de organizare a unui popor are un rol extrem de important. Şi astăzi la fel este. Noi am reuşit să ni-l formăm pe deplin în anul 1918, pentru că la 1 decembrie noi nu sărbătorim doar unirea Transilvaniei cu România, ci unirea tuturor românilor din preajma noastră care rămăseseră în state străine şi a basarabenilor, şi a bucovinenilor, a ardelenilor şi băneţenilor. Toate s-au petrecut în 1918. Punctul final a fost unirea Transilvaniei, care era o provincie înstrăinată de secole şi care a venit mai greu la patria-mamă. Dar a venit. Românii au trăit, cumva, atunci momentul lor de glorie. Şi-au dat seama că pot trăi într-o ţară în care limba lor este permisă – să ne amintim, de pildă, că în Ardeal nu era nicio şcoală publică întreţinută de stat în limba română, înainte de 1918. Acum, românii ştiau că îşi vor putea vorbi limba, se uteau exprima, vor putea scrie, ce putea fi mai frumos!?

Astăzi, foarte multă lume crede că statul şi-a depăşit rolul, mai ales statul naţional, şi că sunt mai importante organismele suprastatale, organizaţiile nonguvernamentale care, fireşte, îşi au rolul lor, dar vedeţi ce lecţii dureroase ne oferă şi Europa şi America privind rolul statului naţional. Sunt, după unii analişti, chiar lecţii de egoism naţional. Adică apărarea intereselor statelor şi ale naţiunilor capătă o nouă relevanţă astăzi, după ce vedem că generozitatea faţă de organisme şi organizaţii de tip Uniunea Europeană scade tot mai mult. Popoarele, cumva, prin liderii lor, se închid în sine, considerând că le e mai aproape cămaşa decât paltonul, după cum zic românii. Aşa că eu cred că statul naţional, dacă e bine ponderat şi dacă cetăţenii lui sunt învăţaţi să îl iubească, dar să iubească şi alte state – pentru că noi trăim într-o colectivitate universală şi trebuie să trăim împreună -, dacă suntem învăţaţi să nu fim egoişti şi că iubirea de sine nu e incompatibilă cu iubirea celorlalţi, dimpotrivă, atunci toate statele au un rol sub soare.

Eu cred că statul român este unul dintre acelea care nu şi-a găsit tocmai locul meritat în această sută de ani care nici n-a trecut toată, dar are şansă să o facă în istorie, cu toate că suntem acum dezamăgiţi, că nu mai avem încredere în instituţii, că trăim la un anumit nivel de sărăcie, cu toate că şcoala nu ne mai mulţumeşte – se discută despre analfabetism funcţional mai mult decât altădată – dar toate astea pot fi depăşite dacă ne readunăm energiile şi măcar de Ziua Naţională ne facem proiecte de viitor viabile”.

Alin Ciupală: Astăzi, ziua de 1 Decembrie nu mai înseamnă mare lucru

„În mod simbolic, ziua de 1 Decembrie 1918 marchează realizarea unui proiect pe care societatea românească l-a urmărit de-a lungul secolului al XIX-lea şi anume crearea României Mari, realizarea unui stat care să cuprindă toţi românii, indiferent de provinciile istorice în care aceştia locuiau. Acest proces a fost unul îndelungat, a fost nevoie pentru atingerea lui de conjugarea a două elemente – pe de o parte, dorinţa de unire a românilor, dorinţa societăţii româneşti de realizare a acestui proiect naţional, şi, pe de alta, apariţia unui moment internaţional favorabil în care să se poate pune în practică acest proiect. La sfârşitul Primului Război Mondial a apărut acest moment, marcat, după părerea mea, de izbucnirea Revoluţiei Bolşevice în Ungaria. Această revoluţie bolşevică, organizată şi desfăşurată după modelul Revoluţiei Bolşevice din Rusia, reprezenta pentru întreaga Europă un mare pericol. În condiţiile în care democraţiile occidentale, după un război foarte dur, şi în care în statele respective opinia publică refuza în mod categoric începerea unui nou război, atunci marile puteri au încredinţat României sarcina de a jugula Revoluţia Bolşevică maghiară, ceea ce s-a şi întâmplat. Această poziţionare a României, în acord cu interese politice europene ale puterilor învingătoare în Primul Război Mondial, a permis desăvârşirea României Mari.

Ce mai înseamnă acest moment astăzi este, din păcate, o ocazie pentru politicieni de a ţine discursuri, de a apărea la televizor, de a ne vorbi despre aceste idealuri foarte generoase pe care cei mai mulţi dintre politicienii români actuali nu le respectă şi nu le valorizează. Din păcate, trebuie să constatăm cu toţii că, astăzi, ziua de 1 Decembrie nu mai înseamnă mare lucru. Omul obişnuit este copleşit de grijile cotidiene, iar politicienii folosesc momentul pentru a-şi face publicitate”.

Dan Berindei: Trezirea individuală duce la o trezire colectivă

„A fost un moment de vârf, de împlinire, momentul unei culmi a evoluţiei românilor, când toate cele trei provincii istorice s-au reunit într-un tot. Astăzi, din păcate, există mult prea multă indiferenţă, nepăsare în societatea românească faţă de eveniment şi este păcat, deoarece, totuşi, ataşamentul faţă de o ţară, de propria patrie, reprezintă fundamentul pentru aceeaşi ţară.

Astăzi, cetăţenii ei sunt ca ciulinii bătuţi de vânturi. Dacă ei au conştiinţa devenirii ţării lor, în momente cruciale, cum a fost acela, atunci avem de-a face cu altceva – cu unitate naţională şi de lucrul acesta avem nevoie, mai ales în ziua cea mai importantă a acestei naţiuni, 1 Decembrie.

Nenorocirea este că şcoala nu mai cultivă aşa ceva şi tinerii, copiii cresc în afară şi, după aceea e foarte greu… Eu sper să ajungem şi în momentul în care să se trezească, pentru că trezirea individuală duce la o trezire colectivă, care va fi de folos tuturor. Vom fi altfel, atunci, într-adevăr. Vom fi mult mai mulţi şi mai lămuriţi în ceea ce avem de făcut înaintea noastră”.