Bluff-ul nu este pe atât de des folosit în poker pe cât s-ar părea
Termenul „bluff” este asociat cu poker-ul, dar nu îi aparține exclusiv acestui joc. Încă din cele mai vechi timpuri s-a încercat intimidarea adversarului fără a avea o bază solidă, cu speranța că el se va păcăli și va ceda.
O caricatură publicată în anul 1904 înfățișa un urs (reprezentând Imperiul Rus) jucând poker cu o vulpe (reprezentând Imperiul Japonez). Fiecare avea desenat în spate arsenalul cu care se lăuda și fiecare se întreba dacă nu cumva adversarul blufează. Războiul ruso-japonez a izbucnit la 17 zile după apariția caricaturii, iar realitatea a demonstrat că nu era vorba despre niciun bluff.
Jocul la cacealma este folosit în toate domeniile, într-o formă sau alta. Cine vrea să îl pună în practică trebuie să fie un maestru al stăpânirii emoțiilor, de aceea puțini sunt capabili să folosească cu succes această strategie. Asta nu înseamnă că nu încearcă… De partea cealaltă, mulți suferă de „paranoia” că ceilalți încearcă să „îi joace”.
Lee Jones, un cunoscut jucător britanic de poker, a explicat că începătorii au tendința să apeleze la „bluff”, fiind atrași de ideea că pot câștiga mulți bani fără să aibă o mână norocoasă. Automat, ei au impresia că și ceilalți jucători pot folosi aceeași strategie. Vorba aceea, dacă cineva fură, are tot timpul impresia că este furat de ceilalți.
Jocul la cacealma este o armă cu două tăișuri
„Problema” este că începătorii se înșală. Jucătorii cu experiență știu că bluff-ul este o armă cu două tăișuri și preferă să acționeze conform cărților pe care le au în mână, mai ales atunci când sunt la masă cu alți jucători cu „ștate vechi”. Lee Jones a povestit că a avut un câștig important la jocul „No limit hold’em” pe Pokerstars pentru că adversarul a crezut că joacă la cacealma. Și nu a fost singura victorie la gigantul furnizor de poker, bazată pe această bănuială.
„De multe ori este indicat să apelăm la pariuri pentru valoare pentru a obține de la ceilalți cât mai multe fise, mai ales dacă suspectăm că au o mână decentă. Dar uneori e mai indicat – dacă știi că oponentul nu îți acceptă blufful – să pariezi foarte multe, pentru a induce ideea că vrei să „furi”. De destule ori vei genera efectul opus cu un bet mare: adversarul nu se va speria și te va plăti mai des decât în cazul unui value bet”, a spus Jones, care este și profesor de poker.
Jucătorii nici nu pot apela la cacealma foarte des, pentru că sunt „citiți” imediat de ceilalți. Este exact ca în fotbal: după ce a obținut mai multe penalty-uri căzând teatral în careu, Florin Tănase a fost luat la ochi de arbitri și nu a mai primit lovitură de la 11 metri nici măcar atunci când era cazul. Jucătorii serioși de poker își studiază cu atenție adversarii înainte de competițiile mai importante și știu cine obișnuiește să simuleze că are o mână bună.
Posibilitatea de a apărea un bluff în joc este invers proporțională cu numărul de participanți la jocul respectiv. Dacă la masă sunt trei sau mai mulți pokeriști, atunci curajul celui care s-ar gândi să joace la cacealma scade. Nimănui nu-i place să fie prins cu „fofârlica”.
