Connect with us

Știri

Mărturii CUTREMURĂTOARE ale unei supravieţuitoare a tragediei COLECTIV

O supravieţuitoare a tragediei Colectiv a făcut mărturii cutremurătoare despre chinul prin care a trecut în ultimii doi ani.

Alexandra Furnea este una dintre supraviețuitorii incendiului din Clubul Colectiv. Tânăra a povestit pe contul său de Facebook, prin ce chinuri a fost nevoită să treacă pentru a se recupera.

Spune că i-a luat doi ani pentru a scrie textul şi că cele scrise acolo reprezintă doar o parte din calvarul său zilnic.

„Tremur de durere în timp ce femeia mă unge peste plăgi cu Flamazin și îmi curăță înfecțiile cu soluție de Colistin. Ajunge la umărul stâng și încep din nou să plâng. „Nu mai suport” îmi cântă o mantră întoarsă în urechi, pe ritmurile sacadate de panică ale respirației mele. O așteptăm pe doamna doctor, Alex”, îmi spune ea pe un glas tandru. Dar mie îmi e frig și îmi vine să vomit. Vreau să ajung în pat ca să încerc să dorm și să uit. Într-un final, apare medicul. Ține în mână telefonul setat pe „cameră” și începe să îmi facă poze la răni în timp ce frisoanele ma cuprind tot mai tare. O întreb cum mi-au ieșit probele și îmi spune că nu trebuie să îmi fac griji, pentru că acestea sunt curate. Același lucru i s-a spus și surorii mele – analizele sunt sterile. Trebuie să mă calmez, sunt zone care nu arată deloc bine dar și eu sunt de vină pentru că nu mănânc destul, dorm pe spate și sunt deprimată. Contează foarte mult starea de spirit, mi se spune, în timp ce medicul îmi apucă mâna dreaptă și văd că așază o găletușă banala de supermarket sub ea. Îi spusesem că degetul arătător s-a umflat foarte tare și arată ca și cum ar fi fost julit”,

scrie Alexandra pe Facebook.

Citeşte şi Unul din patronii Colectiv își recunoaște vina! După 2 ani iese în faţa camerelor şi vorbeşte

După doi de chinuri cumplite prin care a trecut pentru a se reface, Alexandra spune că a scris aceste rânduri pentru că îşi doreşte din suflet un sistem medical în care totul să funcţioneze aşa cum trebuie. Drama tinerei a fost accentuata şi de infecţiile cu care s-a ales chiar din locul în care trebuiau să se recupereze.

„Ketonalul se dovedește zi de zi a fi mult prea slab, așa că…simt totul, pe viu. Plâng fără întrerupere în timp ce asistenta îmi desprinde atentă bandajele de pe răni. Tifonul se desface trăgând după el țesutul necrozat sau fragmentele lizate de grefă, lăsând în urmă doar rană vie, din care șiroiește sânge roșu, curat. Câteodată, bandajul este lipit rău de plagă și apa nu este suficientă pentru a-l înlătura. Atunci, el trebuie tras. Am senzația că îmi umblă cineva cu amnarul prin măruntaiele ființei în timp ce jetul aspru al dușului îmi pătrunde pe mușchiul dezgolit de arsură și pe tendoanele expuse. Durerea este atât de mare încât am impresia că, în orice clipă, inima mea va înceta să bată. Cada se umple de roșu și de bandaje murdare, pe care zac lipite bucăți de țesut. Din cauza infecției, grefele au murit din nou și în urmă au rămas suprafețe și mai mari de rană profundă.

Cândva, petecele acestea bolnave de carne moartă, devorată de microbi, au fost pielea mea frumoasă.

Asistenta scoate buretele pe care îl îmbibă cu Dexin, un săpun lichid chirurgical antibacterian. Apoi cu sufletul cât un purice, începe să îmi curețe spatele. Plâng fără oprire, pierdută într-un infern de neînțeles, până încep să mă sufoc și să o implor să se oprească. Simt deslușit că voi înnebuni dacă mai simt durerea aceea. Îmi vine să vărs de undeva din adâncul ființei mele toată suferința, toată fierea disperării mele din acele momente. Femeia încetează pentru o clipă tortura, apoi își ia inima în dinți și mă acoperă din nou cu jetul dur al dușului banal, de baie de apartament. „O să îmi pierd cunoștința”, îmi spun, în timp ce creierul meu refuză să cedeze și să îmi ofere măcar o fărâmă de întuneric”,

sunt cuvintele sfâşietoare ale Alexandrei.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

More in Știri

To Top