Sediu de concediu. Stau pe mal si sunt cam trista…

Parul e prins intr-un fel de coc-coada perfect (cu o agrafa cu sclipici, sa nu uit). Din aranjamentul asta plin de stil marin iese doar o singura suvita “neglijent aranjata” la milimetru.

Are gloss pe care il verifica de orice fir de nisip din sfert in sfert de ora. Are si mascara – cred ca permanenta, dar poate ca nu, ca oricum nu intra in apa decat “pana la fundulet”. Pe restul trupului, se racoreste studiat: palma se face caus pe la jumatatea drumului spre apa, apoi se zvarcoleste sexy in primii 3 cm de mare, apoi se umple si domnita, cu eleganta, se uda pe ceafa.

Face o pauza, priveste in zare, zambeste misterios, dupa care repeta manevra la nesfarsit. Ritualul e zguduit brusc de aparitia lui. E puternic. E lucrat. E potent. E epilat peste tot, si acolo unde nu se vede, dar se simte asta de la o posta. Inainteaza prin valuri cu pieptul in fata. Doamne, ai zice ca nimic nu-l clatina! Ei, bine, gresit! Domnita l-a detectat din timp.

Si a calculat totul cu precizie de savant nebun: cand el a ajuns in dreptul ei, ea a ajuns cu umezitul la sani. A luat apa si, cu o miscare irezistibila, a azvarlit-o spre piept. Apoi a scos un chitait speriat. El, pe faza: “Te ajut?”. Normal ca da! De a doua zi, veneau de mana la plaja. El lucios si puternic, ea sclipitoare si atat de evident a lui.