TV

O mamă tânără cu șase copii a trăit șocul vieții. S-a întâmplat în emisiunea „Visuri la cheie”

O mamă de doar 32 de ani, despărțită de soțul care o bătea, a rămas cu 6 copii și fără acoperiș deasupra capului. Cei 7 au ajuns să trăiască într-o casă cu chirpici, dar nu s-au plâns, pentru că aveau, în sfârșit, liniștea demult pierdută.

Visuri la cheie

Alexandra Sava este o mamă cu șase copii, rămasă pe drumuri, după ce a reușit să scape dintr-o relație în care era agresată. Nu și-a pierdut încrederea că vor veni și vremuri mai bune pentru familia ei, și a avut dreptate. În ajutorul Alexandrei și al celor șase copii s-au mobilizat peste o mie de voluntari care au reușit să le ridice o casă din donații și din implicarea celor care au vrut să facă un bine.

Totul a plecat de la inițiativa lui Eli Neicuț, o tânără care se implică activ în rezolvarea cazurilor sociale din țara noastră.

Eli și-a dorit să-i ajute, iar astfel, destinul celor 6 copii a devenit misiunea ei. A reușit să facă lucruri pentru ei până la un punct, după care a simțit că nu mai poate singură și a apelat la emisiunea Visuri la Cheie.

 „Am reușit! Mi-ar plăcea ca toată lumea să se gândească ce înseamnă Visuri la cheie”, a spus Eli Neicuț.

Dintr-o casă din chirpici, familia Alexandrei a ajuns să trăiască în lux. Cu ajutorul echipei Visuri la cheie, locuința lor a fost transformată în una cu adevărat – de vis. Nu a fost ușor, dar echipa s-a implicat 100% pentru un rezultat de care toată lumea avea să fie recunoscătoare.

„Aveți o casă frumoasă și o familie foarte frumoasă. Fetițele astea nu au avut niciodată nimic personalizat. Mi-am propus să fac roz, mult roz, să se simtă că e camera fetițelor„, a declarat designerul de interior.

La final, echipa Visuri la cheie le-a prezentat locuința celor 7 membri ai familiei Sava. Bucuria lor nu poate fi descrisă în cuvinte, poate nici măcar în imagini. Efectiv nu le-a venit să creadă că viața lor va continua între pereți roz, ceva la care nici nu au îndrăznit să viseze până acum.

 

 

 

Share
Scris de
Emanuela Ursu

Acest site foloseste cookies.

Read More