Jocurile Paralimpice: Povești impresionante de viață ale sportivilor

Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro se vor încheia duminică. Dincolo de succesul sportivilor, ei au povești impresionante de viață. Aceștia luptă în arene si în afara lor dintr-un scaun cu rotile, fără o mână sau fără vedere.

Mihaela Lulea este sportiva de 35 de ani care va intra miercuri în concurs în proba de canoe. Medaliată cu bronz la campionatele europene şi mondiale, Lulea ar putea urca pe podium şi la Jocurile Paralimpice de la Rio, fiind una dintre pretendentele la primele locuri la canoe KL 3 – categorie destinată sportivilor care nu îşi pot folosi un picior. În 1993, pe când avea doar 12 ani, Mihaela a vizitat grădina zoologică din Timişoara.

Aplecându-se prea mult pe marginea unei balustrade, Mihaela s-a trezit cu piciorul prins în fălcile unei ursoaice: “Toţi oamenii care lucrau acolo s-au luptat cu animalul, l-au împus cu beţe, au aruncat apă pe el şi într-un final mi-a dat drumul. Am pierdut mult sânge şi m-am speriat teribil.” Piciorul drept al Mihaelei a trebuit să fie amputat, iar copilul de-atunci a avut nevoie de mult timp pentru a trece peste această traumă.

Mai târziu, Lulea avea să se urce în barca de canoe sprint şi să devină una dintre cele mai valoroase sportive ale probei, potrivit adevărul.ro.

Achmat Hassiem înoată gândindu-se că este urmărit de rechinul care i-a amputat piciorul

Când înoată în bazinul de la Jocurile Paralimpice, sud-africanul Achmat Hassiem, poreclit „copilul rechin”, se motivează gândind că este urmărit de un rechin. Acelaşi care i-a luat jumătate din picior în urmă cu zece ani.

Hassiem şi rechinii au o legătură specială după acea zi din Cape Town, unde un rechin alb l-a prins când participa la un exerciţiu de salvare, scrie AFP.

Atunci, prădătorul nu l-a ucis pe Achmat. Dar acea rană l-a dus la Jocurile Paralimpice.

Săptămâna viitoare, când îşi va încheia participarea la a treia şi ultima sa ediţie a Jocurilor Paralimpice, Achmat Hassiem, în vârstă de 34 de ani, va începe o nouă carieră: aceea de avocat-ambasador pentru a salva rechinii.

„Porecla mea este +copilul rechin+, toată lumea îmi spune aşa. Fratele meu crede că este un nume de supererou şi îmi place ideea de a fi supererou”, a declarat Hassiem, după ce a participat la proba de 100 metri liber.

Când îşi scoate proteza, decorată în culorile Africii de Sud, şi plonjează în piscina albastră din Rio, el se gândeşte la momentul de acum zece ani.

„Folosesc teama de atunci când sunt în competiţie. Îmi imaginez că un rechin alb de 4,7 metri este în urma mea, asta mă face să înot mai repede”.

În 13 august 2006, Hassiem şi fratele lui mai mic Tariq jucau roluri de victime în timpul unui exerciţiu de salvare în mare organizat pe o plajă din staţiunea Muizenberg.

Când aştepta să fie salvat de o barcă, Hassiem a remarcat că se apropie ceva de fratele lui. „Am crezut că era un delfin sau o focă. Şi am decis să mă uit sub apă.” Când a realizat despre ce este vorba, a început să ţipe. Fratele lui era urmărit de un rechin uriaş.

Temându-se că barca nu va ajunge la timp, Achmat a început să bată apa pentru a face rechinul să fugă. Dar când acesta a părăsit calea spre fratele lui, atunci Achmat a început să se teamă pentru viaţa lui.

„În câteva secunde m-am trezit faţă în faţă cu rechinul”, spune el. Luptând pentru a rămâne departe de gura animalului, el a încercat chiar să se urce în spatele acestuia. Dar a remarcat că piciorul nu îl mai ajuta.

„Atunci am văzut că jumătate din piciorul meu era deja în gura rechinului”.

Rechinul l-a dus sub apă 50 de metri, ceea ce spune Achmat este „aceeaşi distanţă ca în piscina olimpică”.

În cele din urmă, Achmat a reuşit să iasă la suprafaţă şi a fost salvat.

Tânărul a încercat să-şi revină. Dar piciorul drept nu mai era acolo, luându-i şi visul de a deveni fotbalist profesionist.

Ajutat şi încurajat în nataţie de campioana olimpică şi paralimpică Natalie Du Toit, el nu se mai uită în urmă.

„Am luat în stăpânire piscina ca un rechin în ocean”, glumeşte el.

El a participat apoi la Jocurile Paralimpice de la Beijing din 2008 şi a câştigat o medalie de bronz la Londra în 2012. Se va retrage după Rio.

„Acum vine partea nebunească”, zâmbeşte el: Naţiunile Unite l-au numit anul trecut „apărător global al rechinilor”.

„Adică voi munci pentru salvarea lor, voi deveni un fel de avocat sau ambasador al rechinilor”, explică înotătorul.

Departe de a resimţi ura sau mânia faţă de acest animal care aproape i-a luat viaţa, el simte datoria de a împiedica pescuitul acestora, care distruge populaţii întregi de rechini.

„Statisticile sunt înfiorătoare. Sute de milioane de rechini sunt ucişi în fiecare an. Sunt mai mulţi oameni care mor din cauza unui aparat de prăjit pâine decât din cauza rechinilor”, a adăugat el.

Privind în urmă la ce a reuşit după teribila întâlnire, el crede că trebuie „să redea rechinilor ceea ce au făcut pentru el”.