Klaus Iohannis solicită Parlamentului solicită reexaminarea Legii privind organizarea juridică

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis vineri Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

„Prin conţinutul lor normativ, unele dintre aceste dispoziţii sunt neclare, lipsite de coerenţă şi previzibilitate, putând afecta exigenţele constituţionale şi standardele europene şi internaţionale în materie de independenţă şi bună funcţionare a sistemului judiciar, motiv pentru care se impune reexaminarea acestora de către Parlament”, susţine Iohannis în cererea de reexaminare transmisă preşedintelui Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea.

Şeful statului susţine că prevederea potrivit căreia „configuraţia sălii de judecată trebuie să reflecte principiul egalităţii de arme în ceea ce priveşte aşezarea judecătorului, procurorilor şi avocaţilor” este una neclară şi lipsită de previzibilitate, contrar cerinţelor constituţionale de calitate a legii.

„Formularea (…) este neclară şi imprecisă, neputându-se deduce în ce măsură aşezarea participanţilor la proces în sala de judecată influenţează posibilitatea părţilor de a-şi prezenta cauza sau probele şi nici configuraţia potrivită care ar asigura respectarea principiului egalităţii de arme, contrar exigenţelor constituţionale de calitate a legii”, spune el.

Iohannis a adăugat că această prevedere nu face nicio trimitere la aşezarea părţilor, iar astfel, reglementarea acordă drepturi suplimentare persoanelor asistate de avocaţi faţă de cele care nu beneficiază de această asistenţă, realizându-se un regim juridic diferenţiat pentru părţile din proces.

Şeful statului menţionează că aceste dispoziţii introduc o discriminare întrucât, în lipsa unui criteriu obiectiv şi raţional, se instituie un tratament juridic diferit după cum părţile sunt sau nu asistate/reprezentate de avocat.

El arată că prevederea potrivit căreia „hotărârile Secţiei pentru judecători, respectiv ale Secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a Curţii de apel competente, conform dreptului comun” este în contradicţie cu legea de modificare şi completare a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii aflată în procedură legislativă.

Preşedintele Iohannis subliniază că această necorelare generează o confuzie privind modul de aplicare a normei, fiind stabilite două reguli diferite cu privire la instanţa competentă de a judeca contestaţia asupra unor hotărâri ale secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, altele decât cele în materie disciplinară, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie.

El menţionează că prevederea care stipulează că „hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării. În cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori” trebuie corelată cu legislaţia în vigoare, respectiv Codurile penale care prevăd că hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.

„Stabilirea unui termen maximal de 90 de zile în care hotărârile judecătoreşti pot fi redactate nu ţine cont de criterii obiective precum complexitatea deosebită a unor cauze sau volumul de activitate al instanţei. Astfel, se creează riscul ca în cazurile temeinic motivate, judecătorii să nu fie în măsură să redacteze aceste hotărâri în termenul prevăzut de lege, consecinţa directă fiind reducerea calităţii motivărilor”, spune Iohannis.

El atrage atenţia şi asupra prevederii referitoare la faptul că „hotărârea de respingere a cererii de înaintare a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţate de ultima instanţă, este supusă căii de atac a recursului”, subliniind că sintagma „ultimă instanţă” nu este una previzibilă, nefiind clar şi precis care este obiectul reglementării, şi anume dacă ea se referă la ultima instanţă aflată în ierarhia instanţelor judecătoreşti sau la instanţa care pronunţă o decizie definitivă într-un anume caz, iar sintagma „se respinge cererea de înaintare a excepţiei” este diferită de termenii consacraţi de Legea nr. 47/1992.

Şeful statului subliniază şi că prin lege organică nu se pot modifica rolul şi atribuţiile stabilite de Constituţie pentru CSM ca organism colegial, respectiv pentru secţiile sale, ca structuri cu atribuţii în domeniul răspunderii disciplinare şi că, cel mult, se pot stabili doar pentru CSM ca organism colegial alte atribuţii pentru realizarea rolului de garant al independenţei justiţiei.

„Rearanjarea rolurilor şi atribuţiilor între plenul CSM şi secţiile CSM conduce la afectarea rolului constituţional al CSM şi la depăşirea atribuţiilor constituţionale specifice secţiilor, contrar art. 125 alin. (2), art. 133 alin. (1), precum şi art. 134 alin. (2) şi (4) din Constituţie”, arată Iohannis.

El spune că dispoziţia conform căreia „raportul întocmit cu ocazia verificărilor va fi făcut public, prin afişare pe site-ul oficial al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, obligă la publicarea unui astfel de raport în mod integral, fără a face o distincţie între categoriile de informaţii conţinute şi generează o confuzie în aplicarea dispoziţiilor contrar Constituţiei.

Preşedintele Iohannis menţionează că legea introduce completuri de doi judecători pentru judecarea contestaţiilor împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, arătând că această prevedere are un impact direct asupra bunei funcţionări a instanţelor şi a gradului de încărcare a acestora presupune o reducere importantă a timpului alocat judecătorilor pentru motivarea hotărârilor, în condiţiile în care numărul de judecători de la aceste instanţe rămâne acelaşi, ceea ce indirect afectează soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În lipsa unui studiu de impact privind efectul acestei prevederi asupra resurselor umane ale instanţelor şi asupra soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi asupra gradului de încărcare al instanţelor, apreciază că aceasta trebuie reanalizată dat fiind şi riscul de blocaj la care sunt supuse instanţele judecătoreşti prin instituirea acestei prevederi.

Cu privire la transferul de competenţă de înfiinţare a secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora de la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la Secţia pentru judecători a acestuia, preşedintele Iohannis afirmă că este de natură să contravină rolului dat de legiuitorul constituant Consiliului Superior al Magistraturii, de garant al independenţei justiţiei.

„O astfel de operaţiune poate fi contrară şi art. 134 alin. (2) şi (4) cu privire la rolul constituţional al secţiilor CSM şi la faptul că numai CSM, în ansamblul său poate îndeplini şi alte atribuţii prevăzute de lege„, mai spune Iohannis.

Legea instituie şi posibilitatea Secţiei pentru judecători a CSM, argumentează şeful statului, de a convoca adunările generale ale instanţei, respectiv de a solicita puncte de vedere adunărilor generale ale judecătorilor, subliniind că prevederea este de natură să încalce rolul Consiliului şi atribuţiile acestuia, în componenţa sa plenară. Iohannis adaugă faptul că aceste modificări fac dificilă aplicarea dispoziţiilor legale şi pot conduce la depăşirea rolului constituţional al Secţiilor CSM.

Despre prevederea potrivit căreia auditarea sistemului de repartizare aleatorie a cauzelor pe complete de judecată se realizează sub conducerea Ministerului Justiţiei şi cu implicarea societăţii civile şi a organizaţiilor profesionale ale magistraţilor, Iohannis apreciază că ar trebui să conţină minime elemente privind regulile de desfăşurare a acestei proceduri şi actul, respectiv emitentul actului infralegal prin care se detaliază regulile de desfăşurare a procedurii propriu-zise.

El invocă şi faptul că unele prevederi fac trimitere la Legea privind CSM, care nu este încă în vigoare şi astfel sunt neclare.

„Parcursul celor două iniţiative legislative nu mai este unul simultan, motiv pentru care trimiterea realizată de Legea de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 la o dispoziţie al cărui orizont de intrare în vigoare este unul incert, încalcă în mod evident principiul legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, aşa cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale”, punctează Iohannis.

De asemenea, introducerea completurilor de 2 judecători pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară, dar şi pentru contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate în timpul judecăţii în materie penală de judecătorii şi tribunale în primă instanţă şi instituirea regulii generale conform căreia apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel, semnifică reducerea numărului completurilor de judecată şi prelungirea termenelor de soluţionare a cauzelor, ceea ce poate conduce la crearea unui blocaj în funcţionarea sistemului de justiţie, prin raportare la resursele umane existente şi încărcătura actuală a instanţelor.

„Prin transferarea competenţei de soluţionare a contestaţiilor referitoare la intervenţia procurorilor ierarhic superiori în activitatea procurorilor de caz, de la Plenul CSM (format nu doar din membri aleşi ai corpului magistraţilor, ci şi din membri de drept sau din reprezentanţi ai societăţii civile) la Secţia pentru procurori a CSM se diminuează o garanţie pentru funcţionarea independentă a procurorilor. (…) Aşadar, pentru consolidarea progresului făcut de România în ceea ce priveşte independenţa justiţiei, dar mai ales pentru a evita posibilitatea exercitării unor influenţe politice asupra procurorilor, apreciem necesară renunţarea la această soluţie legislativă”, mai arată Iohannis.

El indică şi că legea transferă competenţa CSM de a solicita ministrului Justiţiei exercitarea controlului asupra procurorilor de la Plenul acestuia la Secţia pentru procurori şi că aceste dispoziţii vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) teza I din legea a cărei reexaminare se solicită, ce prevăd că „în soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege”.