George Michael, artistul cu o voce de patru octave, star de prim rang al muzicii pop, dar cu o carieră marcată de excese

Cauza morții lui George Michael - De ce a murit artistul

Cântăreţul britanic George Michael, care a murit duminică la vârsta de 53 de ani, a fost un artist cu o voce impresionantă, de patru octave, un star de prim rang al muzicii pop, comparabil din punct de vedere al notorietăţii şi al succesului comercial cu Michael Jackson şi Madonna, dar a cărui carieră a fost marcată de numeroase excese.

George Michael s-a născut pe 25 iunie 1953 în Fincheley, o suburbie din nordul Londrei, potrivit filialei franceze a casei de discuri Universal Music. Originar dintr-o familie greacă de origine cipriotă, numele lui real a fost Georgios Kyriacos Panayiotou.

Încă de la vârsta de 12 ani, a înfiinţat cu un coleg de şcoală, Andrew Ridgeley, un grup de ska, denumit The Executive. Acel proiect experimental le-a permis celor doi adolescenţi să compună primele cântece.

Însă abia după ce au adoptat numele Wham! au devenit cunoscuţi, în 1982, cu single-ul ”Young Guns (Go for It!)”. Foarte repede, succesele s-au multiplicat. Cele trei albume apărute între 1983 şi 1986 – ”Fantastic”, ”Make It Big” şi ”The Final” rezumă foarte bine istoria relativ scurtă, dar intensă, a grupului. Cei doi tineri muzicieni au lansat multe piese de succes, precum ”Last Christmas”, ”Club Tropicana”, ”Wake Me Up Before You Go Go”, ”Everything She Wants”, ”I’m Your Man”, ”Freedom” şi ”The Edge of Heaven”.

Chiar dacă numele lui George Michael era pe atunci inseparabil de grupul Wham!, dorinţa lui de a cânta solo s-a manifestat deja în 1984, odată cu lansarea unui single ce urma să devină celebru, ”Careless Whisper”, urmat după un an de cântecul ”A Different Corner”.

1986 marchează sfârşitul definitiv al grupului Wham! şi ascensiunea lui George Michael în calitate de interpret solo.

Primul lui succes fără Wham! a fost însă tot un duet, cu Aretha Franklin, care, pentru prima dată în cariera sa, a acceptat să cânte alături de un artist alb. Este vorba de single-ul ”I Knew You Where Waiting For Me”, lansat în 1987.

În acelaşi an, George Michael a lansat primul lui single solo veritabil, ”I Want Your Sex”, şi primul lui album, ”Faith”, din care au fost extrase patru single-uri: ”Father Figure”, ”One More Try”, ”Monkey” şi ”Faith”.

Acel album a ajuns foarte repede pe primul loc în topul vânzărilor, inclusiv în clasamentul ”Black Albums” din Statele Unite. A primit şi un premiu Grammy, în 1988.

George Michael reuşea în acest fel o ascensiune spectaculoasă şi a obţinut, simultan, aprecierea publicului şi a profesioniştilor din industria muzicală. Aflat pe culmile gloriei sale internaţionale, artistul avea o misiune dificilă, încercând să repete succesul albumului ”Faith”, care s-a vândut în 14 milioane de exemplare pe plan mondial.

Este exact ceea ce a încercat să facă în 1990 cu al doilea album de studio, ”Listen Without Prejudice, Volume 1”. Nu a fost un eşec propriu-zis, ci mai degrabă o contraperformanţă din punct de vedere al vânzărilor, cu excepţia a şase single-uri care au impresionat: ”Praying For Time”, ”Heal the Pain”, ”Freedom! 90”, ”Waiting For That Day”, ”Cow boys and Angels” şi ”Mother’s Pride”. Al treilea album de studio a avut nevoie de şase ani pentru a fi lansat.

Între timp, George Michael a participat la mai multe concerte de caritate sau în memoria unor celebrităţi, care i-au dat ocazia de a cânta piese ale idolilor lui de culoare (The Temptations, Stevie Wonder) şi britanici (David Bowie, Queen, Elton John).

Un cover din 1991 al piesei ”Don’t Let The Sun Go Down On Me”, alături de Elton John, a fost un succes uriaş.

Un an mai târziu a lansat un single al cărui titlu confirmă dragostea lui pentru muzica ”neagră” americană: ”Too Funky”.

Atunci când a lansat ”Listen Without Prejudice, Volume 1”, continuarea acestuia, ”Volume 2”, fusese anunţată pentru anul următor. Însă George Michael a intrat în conflict cu casa lui de discuri, Sony, pe care a acuzat-o de succesul moderat al celui de-al doilea album solo şi de faptul că voia să îi ”dicteze” în privinţa producţiei muzicale.

Durata şi eşecul acelui proces intens mediatizat explică motivul pentru care artistul a fost nevoit să aştepte anul 1996 pentru a-şi lansa al treilea album de studio, intitulat ”Older”, lansat cu un an mai devreme de single-ul ”Jesus to a Child”.

Acel album a fost inspirat de moartea bruscă a lui Anselmo Feleppa, partenerul de viaţă al artistului. Au fost lansate pe single şi alte piese de pe acel material discografic – ”Fastlove” şi ”Spinning The Wheel”.

În primăvara anului 1998, George Michael şi-a făcut o reintrare spectaculoasă în topuri, graţie piesei ”Outside”, care a luat în derâdere arestarea artistului pentru atentat la pudoare. Muzicianul a anunţat public că era homosexual, în urma acelui scandal.

Au urmat mai multe colaborări, inclusiv coveruri şi piese cu influenţe funk şi jazz.

În 2004, a lansat ”Patience”, un nou album cu compoziţii personale, primul după o pauză de opt ani. Au avut succes trei single-uri de pe acel album: ”Shoot the Dog”, ”Flawless” şi ”Freek!”. În 2005 a interpretat noi duete, alături de unele dintre legendele muzicii americane, precum Ray Charles, pe un album denumit ”Genius and Friends”, şi de Tony Bennett, cu care a înregistrat discul ”Duets: An American Classic”.

O nouă compilaţie, ”25”, care a marcat împlinirea a 25 de ani de carieră, a fost lansată în noiembrie 2006. A urmat un turneu de promovare, ”25LIve”, ce a marcat revenirea pe scenă a artistului britanic.

La 10 ani după ultimul album cu piese originale, George Michael a revenit cu un nou disc, inspirat din turneul lui simfonic din 2011-2012. Lansat în martie 2014, albumul ”Symphonica” a inclus versiuni acompaniate de orchestră ale unor piese proprii şi ale unor cântece clasice.

George Michael a întruchipat sinteza perfectă a muzicii pop britanice şi a inclus toate curentele din muzica neagră americană, în special jazz, soul, fun.

Demersul lui creator a caracterizat perfect anii 1980 – 1990 dincolo de muzica sa: calitatea crescândă a regiei videoclipurilor sale a stat mărturie pentru o epocă în care imaginea era esenţială pentru a vinde sunetul.

Estetica sofisticată a universul artistului se refera explicit la ambianţe în care sexualitatea avea un rol important. Libertatea pe care a afişat-o în acest domeniu i-a oferit o tribună de la înălţimea căreia George Michael a puturt să revendice dreptul de a fi homosexual. S-a înscris din acest punct de vedere în mişcarea iniţiată de grupuri precum Village People, Queen, Culture Club şi Frankie Goes To Hollywood. Cariera şi personalitatea lui i-au persmis să combine perfect o popularitate, care a ştiut să capteze spiritul unei epoci, cu voinţa de a rămâne stăpânul propriilor sale alegeri artistice.

Însă excesele din viaţa personală i-au influenţat negativ cariera. Au existat perioade în care lupta pe care a dus-o cu dependenţa de droguri, dar şi mai multe arestări, au generat titluri extrem de dure în presa vremii, care i-au eclipsat adeseori talentul muzical.

Pe măsură ce cariera lui a intrat într-un con de umbră după anul 2000, George Michael ajungea pe primele pagini ale ziarelor din alte motive decât cele artistice.

În 2006, şi-a recunoscut vinovăţia pentru conducerea automobilului după ce consumase droguri. Autorităţile i-au suspendat permisul auto pentru doi ani.

În 2008, George Michael a fost arestat pentru posesie de droguri extrem de periculoase, inclusiv cocaină.

În septembrie 2010, artistul britanic a fost condamnat la opt săptămâni de închisoare, în urma unui incident petrecut în luna iulie a aceluiaşi an, după ce şi-a izbit frontal automobilul – un model Range Rover – în faţada unui magazin din nordul Londrei.