Știri
Sebastian Papaiani a murit
In cursul zilei de marti, Sebastian Papaiani a încetat din viață. Artistul s-a stins din viata la varsta de 80 de ani.
Citește și: Reacții după moartea lui Sebastian Papaiani
Cauza morții lui Sebastian Papaiani
Sebastian Papaiani a murit, în această dimineață, acasă, iar la căpătâiul său a stat soția actorului. În luna mai, actorul a suferit un atac cerebral și de atunci a petrecut aproape două luni în spital și s-a luptat să-și revină. Actorul fusese internat și într-o clinică de recuperare, unde era ajutat să se recupereze după accidentul vascular cerebral suferit în urmă cu câteva luni.
Cine a fost Sebastian Papaiani
Sebastian Papaiani s-a nascut pe 25 august 1936 la Pitesti si este unul dintre cei mai iubiti actori din Romania. Acesta a jucat in numeroase filme si seriale de televiziune precum „Pacala” si „Numai iubirea”, ultima productie fiind difuzata acum 11 ani de Acasa TV.
Sebastian Papaiani a primit o stea pe Aleea Celebritatilor din Bucuresti pentru intreaga sa activitate. Ileana Stana Ionescu si Sebastian Papaiani sunt doi creatori de viata, permanent tonici, radianti, ce depasesc luminile scenei si ale ecranului in orice imprejurari. Ei au reusit, prin prezenta lor plina de farmec si de caldura, sa transmita energii pozitive, contagioase de viata si bucurie.
Actorul Sebastian Papaiani a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul national Serviciul Credincios in grad de Cavaler, alături de alti actori, „pentru devotamentul si harul artistic puse in slujba teatrului romanesc, cu prilejul implinirii unui veac și jumatate de existenta a Teatrului National din Bucuresti.”
BIOGRAFIE: Sebastian Papaiani va rămâne în memoria cinefililor cu rolurile deja intrate în legendă, Păcală şi plutonier Căpşună
Sebastian Papaiani, născut Sevastian Papaiane, a jucat în peste 60 de filme, pe ecran, în alte zeci de roluri în teatru, dar şi în telenovele, şi a fost partener ai unora dintre cei mai mari actori ai scenei şi ecranului: Toma Caragiu, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Jean Constantin, Colea Răutu, Ion Besoiu. A interpretat roluri intrate deja în legendă, precum plutonier Căpşună în seria ”Brigada Diverse”, Alecu în ”Astă seară dansăm în familie”, Ieremia din ”Toate pânzele sus”, Gogu din ”Nea Mărin, miliardar” şi Păcală, în filmul lui Geo Saizescu cu acelaşi nume, rol care l-a propulsat în galeria actorilor populari din cinematografia românească.
”Dacă joci rolul unui rege, când te duci la piaţă să iei legume nu te poţi comporta ca un rege. Tocmai asta este arta, arta înseamnă să minţi frumos, atât de frumos încât să se apropie de realitate”, mărturisea artistul despre zecile de roluri jucate.
În teatru, a fost Regele Salemului în ”Alchimistul” şi Bătrânul actor comic al lui Luigi Pirandello. În ultimii ani a fost distribuit în telenovele, filme care l-au readus în atenţia publicului larg, după ce a apărut în ”Numai iubirea”, ”Lacrimi de iubire”, ”Daria, iubirea mea”.
S-a născut la 25 august 1936, la Piteşti şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1960.
Copilăria şi-a petrecut-o, după cum declara actorul, “într-o lume modestă, într-un cartier paralel cu Costache Negri, unde era plin de ţigani, dar ţigani cu care puteai sa fii prieten…”. Tatăl său, Alecu Papaiani, era grec de origine. Papayannis era proprietarul unei curţi, undeva în mărginimea Piteştiului, unde erau apartamente de două cămăruţe, închiriate de coşari, geambaşi, lustragii.
Alături de prietenii lui, era fascinat de circul care venea în cartier şi de filmele ce rulau în acei ani, iar John Wayne şi Johnny Weissmuller erau preferaţi.
La 17 ani, se angajează contabil la un oficiu farmaceutic şi joacă teatru de amatori, îndrumat de fosta Miss România 1936, Crina Cojocaru, care îl determină să treacă peste multe obstacole şi să devină actor.
În 1963, a debutat în comedia regizorului Geo Saizescu ”Un surâs în plină vară”, unde alături de tânăra actriţă Florina Luican se face remarcat atât de critici, cât şi de public. ”Am ajuns actor din întâmplare”, declara el.
A devenit celebru pentru cinefili cu rolurile plutonier Căpşună din ”B.D”, Alecu din ”Asta seară dansăm în familie”, Păcală, Pompei din ”Toamna bobocilor” şi mai ales Ieremia din ”Toate pânzele sus”.
În teatru, Sebastian Papaiani a jucat pe scena de la Odeon. Aici a fost Firs în „Livada de vişini” de A.P. Cehov, Regele Salemului în „Alchimistul” după Paulo Coelho, Ion Sorcova în ”Domnişoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, Bătrânul actor comic în ”Astă seară se joacă fără piesă” de Luigi Pirandello, Marcel în ”Aşteptam pe altcineva” de Paul Ioachim, Figaro în ”Bărbierul din Sevilla” de Beaumarchais, Surdu în ”Milionarul sărac” de Tudor Popescu, Boult în ”Pericle” de W. Shakespeare, Prezentatorul Chitlaru în ”Opinia publică” de Aurel Baranga, Belu în ”Comedie fără titlu” de Ion Băieşu, Miron în ”Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, Nica în ”Liola” de Carlo Goldoni, Ionică Para în ”Să nu-ţi faci prăvălie cu scară” de Eugen Barbu.
Spunea, într-un interviu, că şi-ar fi dorit să-l joace pe Cyrano de Bergerac şi Don Quijote.
”În teatru sau în film, eu întotdeauna am plecat la drum cu un alt personaj pe care l-am dus în spate. Nu m-am jucat niciodată pe mine sau nu am jucat ce aş fi dorit eu. De exemplu, mi-aş fi dorit să-l joc pe Cyrano de Bergerac, pentru că aveam nasul mare. Visam treaba asta. A trecut vremea, n-am mai avut timp. Am mai vrut să joc rolul lui Don Quijote. Şă ştiţi că întotdeauna actorii vor muri spunând că mai voiau să joace cutare sau cutare rol. Rolurile pe care le-am jucat nu m-au frământat niciodată. Nu mă consumă. Dar asta nu înseamnă că nu mă gândesc mult la ele”, spunea actorul în iulie 2011.
Ştefan Bănică şi Ştefan Iordache i-au fost cei mai buni prieteni. La fel şi Draga Olteanu Matei şi Stela Popescu. I-a iubit pe George Constantin, pe Ştefan Mihăilescu Brăila şi pe Puiu Călinescu, pentru ceea ce au fost ei, pentru uşurinţa cu care jucau.
Cu comuniştii nu a avut probleme şi povestea, într-un interviu, cum au vrut să-l tundă, dar au renunţat după ce au aflat cine este: ”Au venit după mine şi m-au luat la post să mă tundă. Eram în Sighişoara. Am şi stat la beci câteva ore pentru că nu voiam să mă tund. La cinematograf rula un film cu mine şi, totodată, filmam pentru o altă peliculă în acea zonă. Au venit nişte aviatori după mine, la miliţie, şi au vorbit cu maiorul, i-au explicat cine sunt. El, ditamai maiorul, habar nu avea! Şi-a cerut scuze ulterior”.
Spunea că nu a avut niciun regret şi că nu îşi reproşează nimic din ceea ce a făcut. Dacă ar fi luat-o de la capăt, ar fi fost în altă ţară. ”50 de ani de carieră au trecut fără să regret vreodată că mi-am ales drumul ăsta”, declara Sebastian Papaiani.
Sebastian Papaiani are doi urmaşi, băieţi, din căsătorii diferite. Din prima căsătorie îl are pe Sebastian (Basti) şi din a doua, cu Marcela, pe Alkys.
S-a căsătorit la 25 de ani cu actriţa Eugenia Giurgiu, de care s-a despărţit la scurt timp, plecând la Sibiu, unde a jucat la Teatrul ”Radu Stanca”, alături de mari actori ai teatrelor bucureştene. Când fiul său a împlinit 10 ani, a câştigat custodia, însă nu a avut o relaţie bună, cu el, astfel că Basti a fugit la mama lui, în 1973/ 1974, la Oradea. Cei doi, tată şi fiu, s-au revăzut în 1987, când Basti era în armată şi apoi în 2000, când Basti i-a comunicat tatălui că mama sa a murit. Relaţiile vor rămâne în continuare reci.
Cu cea de-a doua soţie, Marcela, îl va avea pe Alkys. Împreună au locuit la Gruiu, într-o casă cu grădină, plină de pomi, flori şi animale domestice, cumpărată în 2006, după ce fusese încântat de proprietatea prietenului său de pe o stradă vecină, actorul Ştefan Iordache.
Spunea că şi-ar fi dorit o vilă pe Coasta de Azur, dar a iubit casa de la ţară. ”Eu n-o să prind asemenea vremuri, n-o spun cu regret, dar mi-aş dori ca cei care vor veni după mine să aibă aşa ceva”, spunea actorul.
Sebastian Papaiani a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alţi actori, „pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului romanesc”, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional ”I.L. Caragiale” Bucureşti.