Povestea unei eroine: fără membre, dar cu o ambiție de fier

Andreea Oprea
23.05.2020

Unii oameni ascund povești incredibile în spatele zâmbetului larg pe care îl afișează zi de zi. În această situație se află și Erica Tambrini, în vârsta de 34 de ani. Însă, zâmbetul ei este umbrit de lipsa membrelor. Tânăra eroină din Indiana (SUA)  a rămas fără ambele mâini și ambele picioare încă de când era o adolescentă plină de speranță. Cu toate acestea, a decis să lupte pentru a-și îndeplini toate dorințele, chiar dacă știa că viața ei nu va mai fi niciodată la fel. A reușit să își întemeieze chiar și o familie, găsindu-și un soț iubitor, care a sprijinit-o în toate.

Povestea unei eroine: fără membre, dar cu o ambiție de fier

Erica avea doar 19 ani când a contractat meningita și apoi a intrat în sepsis. Studia matematica și visa să devină profesoară. Boala ei a venit ca un fulger, mai ales că nu fusese bolnavă până atunci. Într-o dimineață, s-a simțit rău. Starea ei s-a agravat și a fost dusă de urgență la spital, iar medicii au apelat la coma indusă, stare în care a fost timp de șase săptămâni. Când s-a trezit, membrele ei erau negre din cauza sepsisului. În urma mai multor operații, atât membrele, cât și picioarele i-au fost amputate. Erica a acceptat cu greu starea în care se afla, însă a consolat-o faptul că mai avea porțiuni mici din membre care o ajutau măcar la sprijin.

„Am fost recunoscătoare că ambele picioare sunt amputate sub genunchi, ceea ce îmi lăsa totuși posibilitatea să funcționez. Nu voiam ca familia mea să mai sufere, așa că am luptat să fiu din nou pe picioare. A fost greu, dar mi-am acceptat condiția și nu am lăsat dizabilitatea să mă doboare.”, povestește Erica.

Și-a îndeplinit visul de a deveni mamă

După ce a reușit să se accepte și să nu își mai ascundă protezele ce aveau să o însoțească toată viața, Erica s-a confruntat în continuare cu o mare durere: frica de nu rămâne singură. Credea că nimeni nu îi va înțelege situația și că nu va avea niciodată familia la care visa. În ciuda temerilor sale, l-a găsit pe Luke. El o iubește și o sprijină în tot ce face. În plus, are și o profesie care prin care îi ajută pe ceilalți.  Este terapeut ocupațional și spune că dizabilitatea pe care o are i-a dat ocazia să întâlnească oameni incredibili, pe care altfel nu i-ar fi întâlnit niciodată. Și, cel mai de preț dar pe care i l-a oferit viața după ce i-a luat atâtea: doi copii. Deși nu poate să alerge alături de ei prin parc și să se bucure împreună, este foarte fericită că a luptat până și-a întemeiat o familie frumoasă.

 „Este greu să știu că nu voi putea niciodată să alerg în parc împreună cu copiii mei sau că nu îi voi împleti părul fiicei mele. Dar cel puțin sunt aici și sunt cea mai bună mamă!”, a  mai spus Erica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *