Care este originea cuvântului CRĂCIUN. Ce înseamnă de fapt Crăciunul

Toată lumea îl sărbătorește, dar foarte puțini știu care este originea termenului CRĂCIUN. Și nu e de mirare câtă vreme există mai multe teorii care explică de unde provine acest cuvânt. De mâine, intrăm în luna cadourilor și în atmosfera sărbătorilor de iarnă așa că e bine de aflat câteva lucruri interesante despre etimologia cuvântului Crăciun.

VARIANTA 1: CREATIO
Prima variantă care explică termenul are ca fundament termenul creatio, ziua creării lui Iisus Hristos. Acest termen este unul controversat și neacceptat de biserică întrucât, din punct de vedere religios, nu se poate accepta ideea că Iisus Hristos a fost creat de Dumnezeu, ci este o întrupare a Domnului.

CITEȘTE ȘI: ISTORIA BRADULUI DE CRĂCIUN

VARIANTA 2: CALATIO
La vechii romani, calatio semnifica convocarea poporului de către preoții păgâni în prima zi a lunii, pentru anunțarea sărbătorilor din luna respectivă.

VARIANTA 3: CRĂCIUNUL, BUTUCUL LUMINOS
Profesorul Gheorghe Musu (1913 – 1987) vorbește despre Crăciun menționând că termenul definea butucul care era aprins în noaptea dinaintea solstițiului de iarnă (solstițiul de iarnă are loc exact în prima zi de Crăciun – 25 Decembrie). Focul acestui butuc avea rolul de a întări soarele ”amorțit”, pentru ca acesta să continue puternic voiajul său. Hristos era numit astfel ”Soarele dreptății”, care înlocuia și înnoia vechiul soare.

Termenul Crăciun a apărut în limba română undeva la 1600, atunci fiind pomenită sărbătoarea după termenul creatio, fiind practic Sărbătoarea Născutului (Cazania de la Govora – 1642; Cazania lui Varlaam – 1643). Termenul Crăciun, așadar, nu este unul bisericesc dar a fost acceptat și adaptat la biserică și cutumele religioase.