Obiceiuri în Sâmbăta Mare. Ce rugăciune se rostește în această zi?

Sâmbata Mare este ziua de dinaintea Paștelui, dar și ultima zi din Săptămâna Patimilor. Creștinii se roagă și își amintesc de toate cele îndurate de Mântuitorul Iisus. Sâmbătă este comemorată îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos, precum și pogorârea Lui în iad, salvând neamul omenesc și scoțându-l din stricăciune. La fel ca în celelalte zile, se ține cont de anumite superstiții; oamenii cred că respectarea lor le va asigura un an bun.

Obiceiuri în Sâmbăta Mare. Ce rugăciune se rostește în această zi?

Sâmbăta Mare este ultima zi în care se mai fac pregătiri pentru Paște. De obicei, în această zi se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină. Femeile curăță casa, pregătesc bunătățile cu care vor umple masa Duminică și pregătesc hainele pentru ziua cea mare.

Femeile pregătesc în această zi ouăle și pasca; ele fac o pască specială și pentru vite și una cu care ung pomii pentru a fi roditori.

Oamenii cred că în noaptea de sâmbătă se deschid cerurile, ard comorile şi, în general, practicile magice de orice fel sunt la ele acasă.

Se spune că, dacă vrei ca cele mai puternice dorințe să ți se îndeplinească, nu trebuie să dormi în Noaptea de Înviere. Atunci când se deschid cerurile, Domnul nu poate vedea înlăuntrul fiinţei tale şi nu-ţi poate dărui ce-ţi doreşti.

Noaptea, nu este bine să pui mâna pe sare, pentru că iţi vor asuda mâinile la vară.

Ce rugăciune se rostește în această zi?

Se spune că Sâmbăta Mare este cea mai potrivită zi din an în care ne putem ruga pentru iertarea păcatelor. Iată aici cea mai puternică rugăciune pe care o poți rosti și care poate face minuni pentru sufletul tău.

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ți le aducem din buzele noastre necurate și, curățindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale! Nu avem cuvinte, Doamne și Stăpânul vieții noastre, să-Ți mulțumim după cuviință pentru marele dar pe care ni l-ai făcut și ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la Mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atât de mare, dar deși nu suntem vrednici a grăi de acest mare dar pe care l-ai făcut Bisericii Tale, nici nu putem opri să mulțumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, că să pricepem că ești cu adevărat viu în Biserică Ta cea dreptmăritoare pe care porțile iadului nu o pot birui.

Tu, Cel ce ai zis: “Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”, ne-ai arătat această în multe feluri și în chip ales la marele Praznic al învierii. Slavă Ție, Doamne, că acoperi Biserică Ta! Slavă Ție, Doamne, că ai binecuvântat pământul cu Mormântul Tău! Ne aducem aminte de câte minuni ai făcut la acest dătător-de-viață Mormânt. Cum vom uită Stâlpul Ortodoxiei? Cum vom uită că atunci când ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lasă pe credincioși să între în Biserică Sfântului Mormânt, Lumina Sfântă a țâșnit afară, spărgând un stâlp de piatră? cum vom uită bucuria Patriarhului Sofronie și a celorlalți credincioși văzând dovedită credința lor curată că Tu, Doamne Iisuse Hristoase, ești cu adevărat capul și ocrotitorul Bisericii?

Nu vom putea uita, Doamne, pentru că prea mare este dragostea pe care dragostea pe care ne-ai arătat-o siluand aminte la cuvintele Tale: ”Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”, cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiți Sfântă Lumina că binecuvântare pentru cei credincioși. Pentru această Te rugăm, Doamne Iisuse Hristose, trimite harul Tău peste noi și fă din inimă noastră lăcaș al Luminii Tale celei neapropiate, că pe Ține să Te slăvim, iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu presfantul și De-Viață-Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.