Sediu de concediu. Si jur ca parea cat de cat normala!

07.07.2016
Sediu de concediu. Si jur ca parea cat de cat normala!

Nu ziceti ca nu stiti despre ce vorbesc, fiindca mintiti cu nerusinare. Nu recunoasteti, dar toti ati trait sentimentul asta de “Io…Io…Io Johnny Bravo si ea e cu Mine, mori!”. Sa ma intorc la ea, adica la restul lucrurilor despre ea, acum ca v-ati facut o imagine. Nu vorbea prea mult si nici nu spunea neaparat tampenii. Ba chiar parea sa aiba si simtul umorului, iar asta a fost argumentul suprem care mi-a dat curaj sa ii propun sa mergem impreuna o saptamana la munte.

Nu ii placea la mare, ca are cica pielea sensibila si se irita. Bine, pe mine ma irita fix chestia asta, dar nu atat de tare incat sa o usui si sa ma apuc sa caut alta partenera. Deci, un minus tolerabil, ca oricum n-aveam vreun Mare Plan cu ea. Doar fun! A venit ziua. Dimineata zilei, mai exact. Dormise la ea, ca avea de facut bagaje. Ma rog, ce mare branza iti trebuie pentru o saptamana la munte? Dar mi-am zis ca, totusi, nu-s gagica, ele stiu mai bine…

Citeste si: Sediu de concediu. Cum m-a parasit pe Tinder. Si chiar nu meritam!

Citeste si: Sediu de concediu. Spune-ne povestea ta!

Plus ca dormeam si eu mai odihnitor, ca aveam destul de mult de condus. O sun ca sunt jos, o intreb daca poate sa coboare singura sau are nevoie de ajutor (nu-s chiar ghertoi meltean, usa ei dadea in usa liftului, iar urma sa o astept jos la lift). Cand a auzit ca in capul meu era varianta sa nu ma duc dupa ea, i s-a tuguiat vocea. N-am lasat sa vina maraitura, am sarit repede cu “Urc, urc eu acum”. La naiba, plecam la munte, eram in cel mai bun mood posibil! Problema a aparut cand a deschis usa. Avea trei valise. TREI! Doua mari, de-ala de le bagi la cala in avion. Plus o a treia..nu mica! “Pe asta o iau eu, e cu pantofii, e mai usoara”. Am pus mana pe una dintre alea marile si am zis ca ori eu am pietre la rinichi, ori ea are bube cu puroi pe creier.

Era inuman de grea! Parca isi bagase acolo, printr-o tehnica secreta, si propriul scaun de wc!!! Mi-a vazut stupefactia si a inceput sa imi explice. Sa imi insiruie ce si-a luat. Si de ce. Si ca ii trebuie. Si ca nu poate cina oricum cand iesim seara la restaurant (mergeam la o cabanaaaaa!!)… si atunci mi s-a intamplat cel mai ciudat fenomen. Brusc, vocea ei a inceput sa se piarda.. asa, cum ai da sonorul mai incet cu maaaxima rabdare, pana cand se face liniste. Pe urma, a disparut valiza unu. Pfffoi… magie! Cand a disparut valiza doi, eram deja cu simturile in alerta, dar la valiza trei ma asteptam deja sa se faca nevazuta.

Iar magia absoluta a fost cateva minute mai tarziu cand, nu stiu cum, jur ca nu stiu, eram singur in masina, iesisem de trei strazi de pe strada ei si radeam isteric. Stiu cum poate sa para asta, dar chiar nu cred ca sunt un nasol! Pune-te in locul meu!