A fost la interviu, iar directorul i-a pus o condiție: să-i spele mâinile tatălui său. Finalul poveștii te face să plângi

Un tânăr a aplicat pentru un post în cadrul unei mari tipografii. A trecut interviul inițial și s-a întâlnit cu directorul pentru interviul final. Acesta l-a evaluat, iar rezultatul a fost excelent. El l-a întrebat:

„Ai primit o bursă pentru școală? Băiatul a răspuns: Nu.

Tatăl tău a plătit studiile tale? Da. A răspuns băiatul.

Unde lucrează tatăl tău? Tatăl meu este un fierar.”, au fost o parte din întrebări.

Directorul i-a cerut tânărului să-i arate mâinile. Tânărul a arătat o pereche de palme moi și perfecte.

„Ți-ai ajutat vreodată părinții la slujba lor? Niciodată, părinții mei au vrut mereu să studiez și să citesc mai multe cărți. În plus, tata poate face treaba mai bine decât mine.”, a continuat directorul.

„Am o cerere: Când te duci acasă astăzi, du-te și spală mâinile tatălui tău și apoi vino să mă vezi mâine dimineață.”, este condiția pe care a primit-o tânărul.

Tânărul a simțit că șansa lui de a obține slujba a crescut.

Când s-a întors acasă, l-a întrebat pe tatăl său dacă îi va permite să-i spele mâinile. Tatăl său s-a simțit ciudat, fericit, dar cu sentimente amestecate și și-a arătat mâinile fiului său.

Tânărul i-a spălat mâinile puțin câte puțin. A fost pentru prima oară când a observat că mâinile tatălui său erau încrețite și aveau atât de multe cicatrici. Unele vânătăi erau atât de dureroase încât pielea îi tremura când le atingea.

Aceasta a fost prima dată când tânărul a recunoscut ce înseamnă ca două mâini să lucreze în fiecare zi pentru a putea să-i plătească studiile sale. Vânătăile de pe mâini erau prețul pe care l-a plătit pentru educația, activitățile școlare și viitorul său.

După ce a curățat mâinile tatălui său, tânărul stătea în tăcere și a început să-i curățe atelierul. În noaptea aceea, tatăl și fiul au vorbit mult timp.

În dimineața următoare, tânărul s-a dus la biroul directorului.

Directorul a observat lacrimile în ochii tânărului când l-a întrebat:

„Poți să-mi spui ce ai făcut și ce ai învățat ieri la tine acasă?”

Băiatul a răspuns:

„Am spălat mâinile tatălui meu și când am terminat, am rămas și am curățat atelierul. Acum știu ce ar trebui să apreciez și să recunosc că fără părinții mei, nu aș fi cine sunt astăzi. Ajutând-l pe tatăl meu, mi-am dat seama ce înseamnă să faci ceva singur. Am ajuns să apreciez importanța și valoarea familiei.”

A fost angajat tânărul?

Directorul a spus:

„Asta caut printre angajații mei. Vreau să angajez pe cineva care poate aprecia ajutorul altora, o persoană care știe dificultățile altora de a face lucruri și o persoană care nu pune banii ca singurul său scop în viață. Ești angajat.”

Un copil care a fost îngrădit, protejat și de obicei primește ceea ce-și dorește, dezvoltă o mentalitate de „am dreptul” și se va pune întotdeauna pe primul loc, ignorând eforturile părinților. Dacă suntem acest tip de părinte protector, arătăm cu adevărat dragostea sau distrugem copiii noștri?

Puteți oferi copilului dumneavoastră o casă mare, mâncare bună, cursuri de calculator, ceas, televizor cu ecran mare. Dar când spălați podeaua sau zugrăviți un perete, puteți să-l lăsați să experimenteze și el.

După ce mănâncă, să spelă vasele cu frații și surorile. Nu este pentru că nu aveți bani să angajați pe cineva să facă acest lucru. Este pentru că vrei să-i conduci pe calea cea bună. Indiferent cât de bogat ești, vrei să înțeleagă. Într-o zi părul tău va deveni păr gri, ca și tatăl acestui tânăr.

Citește și: Cum se aleg, de fapt, „Babele din Martie”

Citește și: Lidia Fecioru: De ce este bine să ardem o frunză de dafin în casă